Capitalismul și dușmanii săi - recenzie

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973) este reprezentantul cel mai de seama al Scolii austriece de drept si economie. In opera lui Mises, liberalismul isi gaseste o fundamentare a carei coerenta si rigoare intelectuala sunt greu egalabile. Pentru ganditorul austriac, ordinea proprietatii private este conceptul ce subsumeaza perfect filozofia politica liberala. In opinia sa, toate celelalte realizari teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranta, pacea pot fi intelese drept consecinte firesti ale dreptului la proprietate privata.

Numele lui von Mises este inextricabil legat de disputa privind imposibilitatea calculului economic in socialism. Intr-un eseu din 1919, "Calculul economic in societatea socialista", economistul austriac demonstreaza cum o economie socialista, care este lipsita de sistemul de preturi al pietei libere si in care proprietatea privata asupra bunurilor de capital este abolita, nu permite alocarea eficienta a factorilor de productie si nici calculul rational al costurilor. Concluzia analizei sale este ca socialismul distruge cooperarea sociala, sistemul preturilor si diviziunea muncii. Mises si-a dezvoltat teoria initiala intr-un tratat publicat in 1920, Socialismul, unde, printre altele, face o critica demolatoare a diverselor forme de socialism precum si a sistemelor pseudo-socialiste.

Cea mai importanta lucrare ramane insa Actiunea umana (1949), "biblia economica a omului civilizat", dupa cum a caracterizat-o Murray Rothbard. Mises construieste un sistem economic dedus rational din cateva axiome, ultima data fiind actiunea umana. "Este stiinta economica dezvoltata ca disciplina deductiva, pe firul implicatiilor logice ale existentei actiunii umane", a spus Murray Rothbard despre "magnum opus"-ul misesian. Cele mai importante contributii ale lui Mises sunt: evidentierea caracterului redistributiv si destabilizator al inflatiei ca urmare a etatizarii sistemului bancar, legatura necesara dintre moneda sanatoasa si institutia proprietatii private ş.a.m.d.

Una din cele mai reprezentative lucrari ale sale este „Capitalismul si dusmanii sai „ care reprezinta o analiza inteligibila a marilor probleme economice pe care societatea moderna le intampina. Ludwig von Mises doreste sa raspunda unei serii de intrebari legate de capitalism, cum ar fi : Ce este capitalismul ?, Care sunt consecintele aparitiei sale ?, In ce masura este capitalismul aducator de beneficii ?

Pentru a ilustra trasaturile capitalismului am ales 3 capitole semnificate si anume Intrventionalismul, Inflatia si Investitiile straine.

INTERVENTIONALISMUL

Capitolul numit Interventionalismul debuteaza cu un dicton celebru si anume “guvernul este cu atat mai bun cu cat guverneaza mai putin “, care vine in contradictie cu principiile si parerile lui Mises despre rolul guvernului.Acesta considera ca puterea politica trebuie sa faca toate lucrurile pentru care a fost menita si pentru care este necesara.Trebuie sa apere tara de inamici straini si sa o protejeze impotriva atacurilor violente si frauduloase.Insa limitarea functiilor guvernului doar la cele mentionate anterior se opune clar ideilor socialiste conform carora guvernul este totalitar si nimic nu ramane in afara sferei sale de jurisdictie dar mai ales acesta trebuie sa intervina si in cadrul desfasurarii sistemului economic.

Mises evidentiaza faptul ca ,desi in prezent exista o economie de tip mixt prin aceea ca anumite intreprinderi sunt controlate de stat, nu se poate afirma ca aceasta schimba caracterul non-socialist al economiei de piata.De cele mai multe ori guvernul esueaza in administrarea intreprinderilor si rezultatul este un deficit, deficit pe care insa guvernul este in masura sa-l finanteze.Situatia se prezinta altfel in cazul persoanelor private.Posibilitatea unui individ de a continua o intreprindere deficitara este foarte limitata.In cazul in care nu este eliminat deficitul in cel mai scurt timp, intreprinderea devine falimentara.Guvernul isi permite sa administreze o intreprindere deficitara atata timp cat contribuabilii sunt dispusi sa plateasca taxe sporite.