Caracterizarea generală a impozitelor

1. IMPOZITELE DIRECTE

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului al-20-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, deci al impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renturi) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal, care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printre platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

2. IMPOZITELE REALE

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendant. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului,intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului etc.

Cu timpul, cladirile (folosite ca locuinte, pravalii, magazine etc) devin, alaturi de pamant, o alta forma importanta a averii imobiliare, mai ales in mediul urban. In vederea impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea tot in baza unor critirii exterioare, cum sunt: numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, marimea curtii etc. Astfel de criterii nu permiteau o impunere echitabila, deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra marimii obiectului impozabil.

Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina

fiscala este dimensionata in functie de suprafata de teren, de numarul animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru lucrarile de irigatii sau de alti factori.

Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pt a realia un venit mai mare decat cel mediu.

3. IMPOZITELE PERSONALE

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut treptat. Astfel, in unele tari, aceasta s-a realizat in ea de-a doua jumatate a secolului al-19-lea, iar in altele, in primele decenii ale secolului 20. Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze.

In primul rand, este de mentionat faptul ca in perioada capitalismului ascendant, muncitorii fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare, nu puteau fi supusi la plata impozitelor reale. In schim, ei suportau gruel impozitelor indirecte care le afecta din plin puterea de cumparare.

In al doilea rand, trecerea la impozitele personale a devenit o necesitate, deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoate pt cei cu venituri mici, iar impozitele reale prezentau, dupa cum s-a vazut, o serie de carente. Ca atare, se simtea nevoia introducerii unui sistem de impozite care sa elimine neajunsurile semnalate mai inainte sa se asigure impunerea progresiva a veniturilor sau a averii, introducerea minimului neimpozabil si acordarea unor inlesniri contribuabililor cu familii numeroase.

Drept urmare,s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce de fapt a marcat trecerea la sistemul impozitelor personale.

Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si, respectv, a impozitelor pe avere.

3.1.Impozitele pe venit:

Au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasiilor, comerciantilor si bancherilor care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari care care obtineau venituri sub forma rentei.

In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanele fizice si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse:

3.1.1.Impozitul pe venitul persoanelor fizice:

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Sunt scutiti suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respective, uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozitabil.

Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dupa ce se fac anumite cazaminte cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pentru creditele primare, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si de somaj, precum sila casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti, pierderi provocate de calamitati naturale.