Cartelul de pe piața cimentului

I. Prezentarea succinta a cazului

Cele trei firme producatoare de ciment de pe piata romaneasca: S.C. LAFARGE ROMCIM S.A.Bucuresti, S.C. HOLCIM (Romania) S.A. Bucuresti si S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. Bucuresti, au fost implicate pana la inceputul anului 2004 intr-o investigatie pornita din oficiu de catre Consiliul Concurentei, din cauza unei suspiciuni a institutiei statului ca acestea au folosit practici anticoncurentiale prin care si-au urmarit in comun interesele legate de activitatea economica.

Mai precis, cercetarile au dorit sa stabileasca daca cele trei firme au actionat concertat in marirea pretului cimentului la scurte perioade una fata de cealalta si in micsorarea discounturilor practicate.

Investigatia s-a desfasurat in perioada 2000-2004 in care au avut loc mai multe evenimente semnificative pentru luarea unei decizii de catre Consiliul Concurentei.

II. Piata cimentului in Romania

Avand in vedere ca exista un numar mic de producatori si un numar foarte mare de consumatori, piata cimentului este un oligopol. Acest aspect este determinat de faptul ca investitia pentru a deschide o fabrica de ciment se ridica la aproximativ 200 de milioane de euro, asadar o suma mare pe care putini investitori si-o permit.

De mentionat ca toti concurentii de pe piata autohtona sunt filiale ale unor societati internationale cu traditie in acest domeniu si cu resurse suficiente pentru a sustine costurile importante presupuse de deschiderea unei retele de fabrici de ciment.

In anul 2000 existau patru firme purtatoare ale ofertei pe aceasta piata, pe langa cele prezentate anterior, numarandu-se si TAGRIMPEX ROMCIF FIENI, companie cumparata ulterior de CARPATCEMENT, fosta HEIDELBERGCEMENT AG.

In ceea ce priveste specificul pietei, distanta optima, conform studiilor, intre fabrica si locul de livrare trebuie sa nu depaseasca 200 km, de aceea a existat un interes din partea competitorilor de a construi sau achizitiona fabrici de ciment care sa le asigure o deschidere pentru o cat mai mare suprafata din teritoriu.

Astfel, LAFARGE detine fabrici in localitatile Medgidia, Hoghiz si Targu-Jiu, HOLCIM in Turda, Alesd si Campulung, iar CARPATCEMENT in Bicaz, Deva si Fieni.

In ceea ce priveste fabrica din Alesd, aceasta a fost achizitionata in anul 2000 de catre HOLCIM de la LAFARGE, tranzactie aprobata la acea vreme conditionat de catre Consiliul Concurentei. Conditionarile s-au referit in principal la o separare a activitatii acestei fabrici de cea din Turda, printre care si defalcarea pretului produselor pe factura intre pretul cimentului si pretul transportului, care nu s-a realizat in realitate.

Raportul intocmit in anul 2000 s-a bazat pe cercetari minutioase si a fost foarte bine pus la puct, deoarece aceasta tranzactie a reprezentat o concentrare a puterii HOLCIM in zona de centru a tarii, care putea atrage comportamente neconcurentiale din partea acesteia.

De aceea, odata cu investigatia declansata pentru identificarea posibilelor practici anticoncurentiale ale celor trei firme pe ansamblu, s-a verificat si respectarea conditiilor impuse la autorizarea cumpararii fabricii de ciment Alesd, care functionase anterior avand personalitate juridica sub numele de ALCIM S.A.

In ceea ce priveste pozitionarea firmelor analizate pe piata cimentului, putem spune ca au cote aproape egale, controland-o din acest de vedere. Acestea s-au pastrat aproximativ neschimbate in 2003 si 2004, ridicand suspiciuni autoritatii concurentei din Romania. Cotele de piata sunt prezentate in graficele de mai jos, care arata si faptul ca oferta provenita din importuri este nesemnificativa pe piata interna.

Dintre producatorii analizati, numai LAFARGE vinde ciment si la extern, iar suspiciunea privind practicarea de preturi care nu acopera costurile fixe pentru a mentine competitivitatea pe pietele europene si recuperarea acestora de pe piata romaneasca au fost recunoscute de conducatorii societatii in timpul audierilor. Acest export este realizat reprezinta 60% din productia fabricii de la Medgidia (singura care produce pentru export) si 40% din totalul productiei obtinuta de LAFARGE ROMCIM in cele trei fabrici ale sale.

In ceea ce priveste reducerile comerciale practicate, raportul CC prezinta la articolele (23) si (24) urmatoarele date culese din analiza celor trei firme:

­ Toti cei trei agenti economici producatori de ciment din Romania vand direct, comunica preturi de lista si practica politici de discount-uri, dupa cum urmeaza:

• S.C. HOLCIM (Romania) S.A. Bucuresti acorda discount-uri la semnarea contractului, discounturi logistice pentru transport si discount-uri promotionale, in cazul produselor noi.

• S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A. Bucuresti acorda discount-uri in functie de volumul vanzarilor si de zona clientului.

• SC LAFARGE ROMCIM SA Bucuresti acorda la randul sau discount-uri pentru plati in avans, discount-uri de cantitate si discount-uri de promovare, in cazul produselor noi sau la dobandirea de noi pozitii locale comerciale.

­ Vanzarile de ciment se fac pe baza de contracte, incheiate pe perioada determinata si apoi prelungite prin acte aditionale, dupa caz.

Revenind la cel de-al patrulea competitor, TAGRIMPEX ROMCIF FIENI, acesta a fost achizitionat de catre HOLCIM in anul 2002, iar evenimentele ulterioare au facut evident principalul motiv: avand in vedere ca odata cu declansarea investigatiei de catre Consiliul Concurentei, compania a inceput sa scada preturile la ciment mentinand pe toata perioada niveluri sub cele practicate de concurentele ei mai puternice (care practicau tarife exagerat de mari in urma unei intelegeri tacite). Asa cum se precizeaza si in raportul intocmit de functionarii CC, prin aceasta miscare a fost consolidata intelegerea de a mentine ridicate si de a mari in coninuare preturile sau de a micsora reducerile comerciale aplicate pentru a se mentine cotele de piata inregistrate in perioada respectiva.