Cauze și consecințe economice ale primul război mondial

La 28 iunie1914, prinţul austriac Frant-Ferdinand efectua o vizită oficială la Sarajevo. A fost asasinat, împreună cu soţia sa, de către Gavrilo Princip, un student bosniac. O lună mai târziu Austro-Ungaria declara război Serbiei, acuzată că ar fi pregătit atentatul.

Atentatul de la Sarajevo a fost doar pretextul războiului. Cauzele acestui prim conflict mondial au fost mult mai adânci: progresul şi concurenţa economică, imperialismul şi naţionalismul.

Progresul economic de-a dreptul fulminant care s-a înregistrat în decembrie 6-7 ale secolului al IX-lea n-ar fi putut fi pe deplin perceput dacă nu s-ar lua în consideraţie inovaţiile tehnologice realizate cu precădere în domeniul metalurgiei şi despre care se crede că au jucat un rol analog aceluia al inovaţiilor din domeniul textilelor în epoca precedentă. Este epoca în care şi-au făcut apariţia procedee noi de obţinere a oţelului (convertizorul Bessemer în 1856, cuptorul Siemens-Martin cu vatră deschisă în 1864) la preţuri de cost foarte mult diminuate. Şi tot în această epocă au apărut tehnologii cu mult mai performante pentru domenii precum chimia sau apariţia energiei electrice şi care au revoluţionat domenii de activitate precum comunicaţiile (telegrafia), industria uşoară (producţia de coloranţi), fotografia, explozibilii şi industria de armament etc. Aceeaşi epocă de avânt cu totul deosibit al economiei, al componentei sale industriale îndeosebi, pune în evidenţă şi o nouă relaţie între industrie şi ştiinţă, determinantă fiind de acum ştiinţa, acesteia revenindu-i funcţia de forţă propulsivă a dezvoltării industriale.

Răspândirea, mai ales în forma popularizată, a operei lui Marx, validată în bună măsură de apariţia din nou a crizelor economice periodice, în special cele de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului trecut, nu şi în ceea ce privea pauperizarea absolută a muncitorilor, au facilitate ofensiva adepţilor gândirii economice socialiste mai ales în variantă revizionistă, dar şi a unor curente radicale precum anarhismul şi mai apoi bolşevismul, astfel că doar noul val de creştere economică din anii anteriori primului război mondial, pe fondul şi al dezvoltării ştiinţei, cu descoperiri majore ca în fizică şi chimie aplicate rapid în domeniul tehnicii, au făcut să se păstreze încă interesul pentru gândirea economică neoclasică, reprezentată viguros îndeosebi de Şcoala de la Lausanne şi mai ales de cea engleză prin Alfred Marshall şi opera sa. Primul război mondial, numit în epocă marele război, a schimbat multe dintre coordonatele economiei şi implicit ale gândirii economice, liberalismul neoclasic ajungând într-o criză iremediabilă mai ales în confruntarea cu practica economică de după 1919 şi marea criză din anii 1929-1933.

Urmele negative ale război asupra economiei au fost deosebit de grele. Aşa a fost de pildă, diminuarea potenţialului economic al fiecărei naţiuni intrate în vâltoarea războiului. În plan industrial spre exemplu, puterea economică a Europei s-a redus la 40%, iar cel agricol la 30% faţă de anul 1913. la finele războiului ţările europene mai deţineau 52% din comerţul mondial comparativ cu 63% în 1913.

O altă consecinţă negativă se referă la balanţele de plăţi care au evoluat sub semnul deficitelor. Monedele au cunoscut deprecieri substanţiale, cu excepţia dolarului american, la care aveau să se raporteze acestea din urmă (lira sterlină cu 27%, francul francez cu 63%, marca germană cu 98%).

Împrumuturile masive de e piaţa financiară internaţională la care au recurs mai toate statele, furnizor fiind SUA, au făcut să se resimtă economia, povara acestor datorii fiind aruncată pe umerii generaţiilor următoare.

Deosebit de gravă avea să fie alterarea raporturilor economice dintre naţiuni, revenirea la normalitate realizându-se cu greu, mai ales că între ţările foste inamice a intervenit şi chestiunea reparaţiilor de război, inclusă ca o clauză esenţială în textele tratatelor de pace.

Evoluţia economiei mondiale în primul deceniu interbelic a fost determinată în mod decisiv de consecinţele războiului mondial. Problemele economice extrem de complicate apărute după război au fost urmarea dezechilibrului economiei mondiale, rezultat din mutaţiile profunde în producţia, în comerţul mondial, în sistemul valutar şi de credit dezorganizat.

Primul război mondial a mobilizat pe câmpul de luptă aproximativ 65 de milioane de combatanţi, dintre care, la sfârşitul războiului, statisticile au înregistrat aproximativ nouă milioane de decedaţi, 15 milioane de răniţi, cinci milioane de dispăruţi şi şapte milioane de invalizi, dintre care aproximativ 300.000 cu 100% grad de invaliditate. Cele mai mari pierderi s-au înregistrat în rândul populaţiei active masculine. După ocupaţia anterioară războiului, decedaţii au fost în proporţie de 60-65% din rândul populaţiei active în agricultură, cuprinsă în segmentul de vârstă 25-35 de ani4 ; această situaţie a fost determinată de faptul că bărbaţii cu ocupaţii legate de activitatea industrială au constituit marea masă a celor mobilizaţi pe loc în producţia destinată aprovizionării frontului. La aceste pierderi s-au adăugat decesele civililor datorate operaţiunilor militare şi mortalităţii crescute din timpul războiului şi din cauza condiţiilor proaste de igienă şi a bolilor. Tot atât de dezastruoase sunt consecinţele pe termen lung ale acestor pierderi umane. În perioada războiului deficitul naşterilor s-a ridicat la 770.000 în Anglia, la 911.000 în Franţa, la 1.348.000 în Italia şi la 3.705.000 în Germania.