Cauzele globalizării

Fenomenele complexe nu pot fi explicate decât daca avem în vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct în care toata lumea este de acord în ceea ce priveste globalizarea. Restul faptelor ramân în continuare contestate. În functie de ce acceptiune a globalizarii este luata ca punct de plecare, apar în prim-plan alte cauze si forte motrice. În schema de mai jos sunt prezentate cele mai des invocate cauze, fara ca lista sa fie însa completa.

Fara îndoiala, inovatiile de ordin tehnic – si mai ales cele din domeniul informaticii si al comunicatiilor - au jucat si mai joaca înca un rol central. Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizarii. Globalizarea pietelor financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului nu ar fi posibile fara aceasta tehnologie, nici organizarea productiei integrate la nivel transnational s.a.m.d.

Avântul incredibil pe care l-a cunoscut comertul, un alt element definitoriu al globalizarii economice, se datoreaza, nu în ultimul rând, scaderii rapide a cheltuielilor de transport, marfurile putând fi astfel transportate mult mai rapid. Acest lucru poate fi observat îndeosebi în sectorul serviciilor: de exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise în câteva secunde dintr-un capat al lumii în celalalt.

Sfârsitul Razboiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizarii. Daca în conflictul dintre est si vest lumea era împartita în doua tabere care întretineau putine relatii între ele, aceasta delimitare – „Cortina de Fier“ – a cazut în 1989/90. Statele care apartineau „blocului estic“ s-au deschis în directia pietii mondiale. Tot mai multe state se încred în democratie si economie de piata ca principii de organizare fundamentale.

rol deosebit de important – în special la nivel de constiinta – l-au jucat problemele globale. Dovada pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One World“ din statele industrializate si ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie însa si de o internationalizare a politicii, stimulând dezvoltarea unei constiinte globale. Organizatii precum Greenpeace sau Amnesty International, care se dedica unor teme globale precum mediul ambiant sau drepturile omului sunt „Global Players“. Se pot întrezari astfel în mod clar începuturile unei noi societati globale.

Consecintele globalizarii

Globalizarea ne afecteaza pe toti în mod direct. Unul dintre obiectivele acestui curs este de a demonstra acest lucru precum si de a sublinia importanta extraordinara care revine acestei tematici. În acest context, un rol important îl joaca o evaluare a chibzuita a oportunitatilor si riscurilor pe care le presupune globalizare, distantându-ne de tendintele actuale de demonizare, sau, dimpotriva, de preamarire a consecintelor acestui fenomen.

Si în cazul consecintelor globalizarii dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse cuvinte la moda, care trebuie, la rândul lor, chestionate si analizate. În schema de mai sus este prezentata o selectie a acestor cuvinte, lista putând fi completata în functie de situatiile si punctele centrale aflate în discutie. Punctul de plecare în acest capitol poate fi un articol din presa curenta sau un text de pe internet, pentru ca subiectele de acest tip apar aproape zilnic.

Un aspect important pentru interpretarea acestor cuvinte-cheie poate fi gasit în Cursul 2, care vorbeste despre dimensiunile globalizarii. Aici s-a pus întrebarea ce aspecte si din ce dimensiuni tin de globalizare (puncte de intersectie). În mod analogic, ne întrebam aici care aspecte particulare ale acestor consecinte nefaste pot fi puse pe seama globalizarii si pentru ce alte cauze mai sunt acestea hotarâtoare.

Astfel, în domeniul politicii sociale exista nenumarate analize diferentiate care urmaresc reteaua strict cauzala „globalizare > concurenta la nivelul local > „dumping“ social“ si care încearca totodata sa explice în ce masura sfera nationala de actiune din politica sociala este limitata de procesele de globalizare.

Comentarii cu privire la consecintele globalizarii

Fraza deseori citata, conform careia natiunile sunt prea mici pentru problemele mari, si prea mari pentru problemele mici, provine dintr-un articol din anii 80 scris de Daniel Bell. Probleme globale precum efectul de sera nu pot fi solutionate la nivelul unui singur stat, la fel cum nici problemele locale nu pot fi rezolvate în – sa zicem - cadrul sistemului educational.

În consecinta, statul national erodeaza. El nu dispare si nici nu devine inutil, asa cum se sugereaza în multe comentarii, ci erodeaza. Apar astfel unele nivele suplimentare la care se pot rezolva problemele - atât superioare cât si inferioare statului national. Granitele nu demult rigide care delimitau teritoriul unei tari, puterea statului si puterea populatiei devin astfel mai permeabile. În spatele dezbaterii despre „eroziunea statului national“ nu se ascunde asadar nici mai mult, nici mai putin, decât cele de mai sus. Aceasta „eroziune“ transpare într-un mod deosebit de avansat în Europa UE. Aici, statele au transferat asupra unei organizatii supranationale noi de la competente centrale pâna la suveranitatea monetara.