Cererea și Oferta

2.4 Notiuni despre elasticitatea cererii.

Factorii care determina elasticitatea cererii.

Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea unuia din factori de influenta. Cum cererea este, în primul rînd, dependenta de pret, elasticitatea ei se raporteaza, în principal, fata de pret.

Elasticitatea cererii este prezenta, atunci cînd coeficientul de elasticitate este mai mare de cît 1.

Cererea este elastica - atunci cînd la un anumit procent de modificare a pretului, procentul de modificare a cantitatii cerute este mai mare.

Cererea este inelastica – atunci cînd la un anumit procent de modificare a pretului rezulta un procent mai mic de modificare a cantitatii cerute.

La procentul de modificare a pretului corespunde acelasi procent de modificare a cantitatii cerute, se spune ca cererea are elasticitateunitara, deoarece coeficientul de elasticitate (Ce) este egal cu 1.

Deci, elasticitatea cererii fata de pret exprima raportul dintre miscarea cererii si modificarea preturilor, proportia modificarii cererii în conditiile cresterii sau scaderii pretului cu un procent.

Elasticitatea cererii se poate determina nu numai în functie de pret, dar si de venit. Ea reflecta proportia în care cererea pentru diverse produse se schimba odata cu modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor, ceilalti factori ramînînd constanti. Fenomenul elasticitatii fata de venit este o manifestare a legitatilor din sfera consumului, care determina o anumita ierarhizare a nevoilor fiecarei categorii de populatie la un anumit nivel al veniturilor.

Elasticitatea cererii, mai precis cunoasterea ei, prezinta o semnificatie deosebita în cadrul orientarii agentilor economici. Interesul lor este sa-si maximizeze profitul, deci în conditiile de pret existente pe piata, ei pot sa-si adapteze deciziile cu privire la productie, corespunzator raportului existent între venitul total si elasticitate.

Specialistii în domenuiu, evidentiaza existenta a trei factori principali :

1. Gradul de substituire al produselor . Daca pretul unui bun oarecare creste el devine mai scump fata de bunurile substituibile lui. Este firesc ca cererea pentru acest bun sa scada si, în mod corespunzator, sa creasca cererea pentru bunurile substituibile. Invers, daca pretul unui bun scade, el va deveni mai ieftin decît bunurile substituibile lui. În acest caz, cererea pentru el va creste si, în mod corespunzator, va scadea cererea pentru bunurile substituibile.

Cu cît gradul de substituire în raport cu un bun oarecare este mai mare, cu atît va fi mai mare elasticitatea cererii pentru bunul respectiv. Invers, cu cît gradul de substituire este mai mic, cu atît va fi mai mica elasticitatea cererii pentru bunul respectiv.

2.Ponderea venitului cheltuit pentru cumpararea unui bun în totalul veniturilor. În general, cererea pentru un bun este mult mai elastica, cu cît este mai mare parte din venit alocata pentru cumpararea bunului respectiv (celelalte conditii ramîn neschimbate). Desigur, exista diferentieri între bunuri din acest punct de vedere. Sunt bunuri pentru care creste ponderea cheltuielilor pentru cumpararea lor pe masura ce creste venitul si bunuri a caror pondere scade pe masura ce creste venitul. De exemplu, în conditiile unor venituri banesti mari, ponderea cheltuielilor pentru procurarea de bunuri alimentare, sau chiar de bunuri materiale se reduce, în schimb creste ponderea cheltuielilor pentru servicii social-culturale, bunuri de lux, s.a.

3.Perioada de timp de la schimbarea pretului. Cînd pretul unui bun

oarecare se modifica este necesar sa treaca un anumit timp pîna ce toti cumparatorii vor cunoaste noua situatie si, mai ales, pîna ce asi vor adapta comportamentul lor de consumatori ai bunului respectiv. Deci, elasticitatea cererii pentru un bun va fi mai mare într-o perioada lunga de timp, decît într-o perioada scurta, deoarece cumparatorii au mai mult timp sa se adapteze la schimbarea de pret.