Cererea și oferta

Problemele fundamentale ale oricarui sistem economic de organizare a societatii (ce, cum si pentru cine?) sunt solutionate in mod diferit, cu mijloace si metode specifice, asa cum rezulta din analiza evolutiei economiei moderne. In managementul de baza si la nivel mijlociu se opereaza cu doua notiuni: oferta si cererea.

CEREREA

Intr-o economie de piata cumparatorii sunt cei care decid “ce” se produce si in “ce” cantitate. Fiecare cumparator isi exprima zilnic preferinta fata de bunurile si serviciile de care are nevoie cu ocazia procurarii lor; cu alte cuvinte isi da votul in bani pentru ele. Producatorul va produce acele bunuri si servicii care sunt cerute si va renunta la producerea acelora care nu mai sunt cautate de consumator. Intr-o economie de piata cererea joaca un rol de maxima importanta in organizarea productiei. S-a demonstrat ca pe piata se stabilesc legaturi reciproce intre pretul unui bun si cantitatea din bunul respectiv aflata pe piata. Cu cat pretul unui bun creste cu atat se va restrange numarul de indivizi care vor dori sa-l cumpere. Cu cat pretul unui bun oarecare va scadea cu atat va spori numarul cumparatorilor care il vor agrea.

Cererea este o categorie economica ce exprima, in anumite conditii social-istorice nevoia sociala. Este o forma de concretizare a nevoii sociale fara a se identifica cu aceasta. Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta partea solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de piata. Intre cererea si nevoia sociala relatiile sunt de subordonare, ca de la parte la intreg. Explicatia o gasim in faptul ca trebuintele umane sunt intodeauna cu un pas inaintea posibilitatilor pe care le are societatea pentru a le satisface.

Cererea este un act individual, ea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei, insa formarea preturilor depinde de confruntarea cererii totale cu oferta totala a bunului sau serviciului respectiv.

In viata economica cererea apare sub diferite aspecte, cum ar fi: cererea de marfuri, de servicii, de consum, cerere solvabila, nesolvabila, complexa, curenta, periodica, rara, efectiva, potentiala, derivata.

Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre schimbarea pretului unitar al unui bun si modificarea cantitatii cerute din bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate, care reprezinta de fapt continutul legii generale a cererii: daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii ramanand neschimbate ).

Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o anumita perioada de timp se poate reprezenta grafic, obtinindu-se curba cererii.

Marimea cererii poate fi influentata de urmatorii factorii:

- nevoile sociale

- nivelul preturilor

- venitul mediu pe gospodarie

- pretul bunurilor inlocuitoare sau complementare

- factorii demografici

- factorii psihologici

Elasticitatea cererii este categoria economica care arata in ce masura modificarea pretului influenteaza cantitatea de bunuri ceruta. Se pot intalni urmatoarele 3 situatii:

- cand scaderea preturilor provoaca cresterea cantitatii vandute dintr-un bun, astfel incat incasarile totale cresc fata de perioada precedenta, vorbim de cerere elastica;

- cand scaderea preturilor provoaca cresterea cantitatii vandute dar incasarile totale vor ramane neschimbate, vorbim de elasticitate unitara;

- cand micsorarea preturilor provoaca cresterea lenta a vanzarilor totale, astfel incat incasarile realizate vor fi mai mici fata de cele anterioare reducerii preturilor, vorbim de elasticitate rigida.