Cheltuielile publice în România și factorii de influență asupra dinamicii

I. Cheltuielile publice reprezinta fluxurile financiare de repartizare a resurselor baneşti ale statului, in vederea infaptuirii, realizarii obiectivelor politicii bugetare (finantarea obiectivelor privind functionarea institutiilor publice şi dezvoltarea bazei materiale a acestora, precum şi investitii sau alte cheltuieli in domeniul privat).

Nivelul şi structura cheltuielilor publice sunt stabilite in functie de nevoile publice care urmeaza conform prioritatilor acestora şi ierarhizarii lor pe anumite criterii, sa fie realizat in perioada considerata (anul financiar, respectiv anul bugetar). Aceste dimensiuni nu depind strict de nivelul resurselor.

Cheltuielile publice reflecta cererea de resurse, iar volumul veniturilor posibile de realizat reflecta oferta de resurse. Introducerea cheltuielilor publice in buget presupune diferite etape:

- identificarea nevoilor;

- stabilirea importantei acestora şi ierarhizarea lor;

- urgenta rezolvarii acestor cheltuieli;

- eficienta (eficacitatea) cheltuielilor;

- eforturi şi efecte.

Dimensiunea cheltuielilor in bugetul public se realizeaza cu ajutorul creditelor bugetare (sume in limita maxima aprobate de parlament pentru fiecare categorie de cheltuieli) in cadrul structurii specifice clasificatiei bugetare (nivelul cheltuielilor publice pentru cheltuieli curente, pentru imprumuturile acordate, nivelul cheltuielilor publice aprobat pentru servicii de aparare).

Persoanele fizice care sunt conducatori ai institutiilor publice au calitatea de ordonator de credite bugetare. Aceştia sunt: principali, secundari şi tertiari. Aceştia au responsabilitatea de a administra creditele bugetare.

Cheltuielile publice sunt definite in functie de continutul economic al acestora. Astfel, unele au caracter neproductiv reprezentand un consum final (acestea sunt majoritatea). O alta parte au caracter productiv, fiind numite cheltuieli de capital (destinatia lor este aceea a investitiilor). Cheltuielile publice imbraca forma platilor pentru personal, plati pentru procurarea de bunuri materiale şi servicii, privind transferuri, dobanzi, subventii, constituirea de rezerve, investitii (constructii, dotarea cu echipamente, mijloace de transport).

Cheltuielile publice cuprind din punct de vedere al regasirii lor in bugetul statului:

a. cheltuieli bugetare = sunt inscrise şi se adopta prin lege sub forma creditelor bugetare.

b. cheltuieli extrabugetare = sunt cele efectuate de catre institutiile publice prin intermediul bugetului extrabugetar aprobat la nivelul institutiilor respective.

Trasaturile cheltuielilor bugetare

Delimitarea cheltuielilor bugetare in cadrul celor publice se bazeaza pe cateva principii:

- efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea expresa şi aprobarea nivelului acestora in conformitate cu legea finantelor publice şi cu legea anuala a bugetului de stat;

- nerambursarea sumelor alocate şi cheltuite conform destinatiilor pentru care sau aprobat sumele acestea;

- utilizarea resurselor alocate determinata de indeplinirea conditiilor legale şi nu numai de constituirea (existenta) resurselor baneşti;

- finantarea se efectueaza in functie de gradul de subordonare a institutiilor sau activitatilor cu caracter bugetar: din bugetul administratiei centrale, din bugetul asigurarilor sociale, din bugetele locale;

- exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv referitor la alocarea şi utilizarea resurselor financiare publice.

II. Gruparea cheltuielilor publice vizeaza delimitarea structurii acestora

In teorie se intalnesc multiple criterii de grupare a cheltuielilor publice. Unele au importanta mai ales teoretica, altele mai ales practica. Importanta practica se refera la folosirea acestor criterii, la intocmirea bugetului privind partea de cheltuieli. Structura cheltuielilor delimitate de criteriile de grupare, reflecta in marimi relative proportiile de repartizare a resurselor financiare publice pe destinatiile definite ale cheltuielilor publice. In acest fel se poate realiza o interpretare reala. Un criteriu de importanta teoretica este acela care imparte cheltuielile publice in:

a. cheltuieli reale (negative)

b. cheltuieli economice (pozitive)

c. cheltuieli neutre (nu exista in practica).

a. Se refera la cheltuielile care au continut neproductiv, care reprezinta un consum definitiv de PIN (venit national). Acestea sunt cheltuieli publice.

b. Sunt cele care reprezinta un avans de PIB (sau VN). Pe baza cheltuielilor respective se obtine PIB. Intre criteriile care se folosesc la utilizarea practica :

1.gruparea (clasificarea) economica

2.gruparea functionala

3.gruparea administrativa