Ciclicitatea activității economice

I. Ciclicitatea – trăsătură a evoluţiei activităţii economice

Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere, ramură şi economie naţională (venitul naţional, producţia, desfacerile, investiţiile, consumul, ocuparea forţei de muncă etc) permite constatarea că în unele perioade se înregistrează creşteri, în altele stagnări sau chiar reduceri; periodic, activitatea economică de ansamblu sau de ramură, pentru cunoasterea stării de criză. Aceasta înseamnă că, în timp, activitatea eonomică nu are o evoluţie uniformă, lineară, ci este fluctuantă. Se pot delimita fluctuaţii sezoniere accidentale (întâmplătoare) şi ciclice.

a) Fluctuaţiile sezoniere, se derulează, de regulă, pe parcursul unui an, ca urmare a influentei unor factori naturali sau sociali şi sunt în general explicabile şi previzibile.

Astfel, sub incidenţa unor factori naturalclimaterici, volumul producţiei, al ocupării, al activităţii economice în general, cunoaşte fluctuaţii pe parcursul unui an în agricultură, construcţii, turism, în unele subramuri ale industriei etc. Variaţiile sezoniere ale activităţii economice se datorează şi unor împrejurări sociale (obiceiuri şi tradiţii, sărbători religioase sau laice ş.a.).

b) Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale, sunt determinate de factori aleatori sau evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente sociale şi politice deosebite, decizii neaşteptate ale unor agenţi economici, o anumită stare de spirit a populaţiei etc.

c) Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice, de interdependenţe dintre părţile sale. Sunt fluctuaţii agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte.

Asemenea fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului XIX, iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune şi contracţie a afacerilor, a activităţii economice în general, se derulează cu o anumită regularitate în timp. Evoluţia principalelor fenomene economice este pulsatorie, se derulează sub formă ondulatorie, are un caracter ciclic.

Ca expresie a fluctuaţiilor ciclice, activitatea economică trece prin anumite faze, fiecare cu

trăsături distincte şi care se derulează aproximativ în aceeaşi succesiune.

In caracterizarea ciclicităţii, ca formă de mişcare a activităţii economice, se porneşte de la o succesiune şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei, care seamănă în linii generale de la un ciclu la altul, în fiecare fază, starea şi performanţele agregate ale economiei au anumite caracteristici, diferite de la o fază la alta.

Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor, pregătesc premisele care asigură activităţii economice continuitate, chimbări calitative şi progres.

De aceea, teoria economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă forma de evoluţie firească, normală a activităţii economice.

Pentru cercetători, evidenţierea evoluţiei ciclice este posibilă pe baza analizei datelor statistice, în special, a celor care exprimă activitatea la nivel macroeconomic. Cum acestea, în marea lor majoritate, sunt sub formă monetară, devine necesară asigurarea comparabilităţii prin eliminarea influenţelor generate de modificarea preţurilor.

De aceea, indicatorii valorici nominali – calculaţi pe baza preţurilor curente ale fiecărui an – trebuie transformaţi în indicatori reali – mărimi exprimate în preţuri constante, comparabile.

O asemenea transformare se realizează cu ajutorul deflatorului, indicator care reliefează în mod sintetic modificările survenite în nivelul preţurilor sau în puterea de cumpărare a banilor.

II. Diversitatea ciclurilor economice

Pe baza datelor statistice acumulate pentru diferite economii, au fost identificate mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun şi se întrepătrund. Se detaşează prin importanţa lor: cicluri lungi sau “seculare “, cicluri propriu zise, numite decenale cu o durată care variază de la 4-5 ani la 10- 12 ani şi cicluri scurte, cu o durată de la 6 luni la 3 ani, din rândul cărora se detaşează ciclul inflaţionist şi cel al variaţiei stocurilor.

a) Ciclurile lungi sau seculare

Evoluţia pe termen lung a vieţii economice, a stării şi eficienţei factorilor de producţie demonstrează că aceasta se desfaşoară sub forma unor unde lungi cu o durată de 40-60 ani. In acest interval de timp, în economie este dominant un anumit mod tehnic de producţie. O perioadă de timp reprezentând circa 20-30 ani modul tehnic de producţie dominant funcţionează corespunzător, îşi dezvăluie capacităţile de progres, are un cadru adecvat de afirmare. După aceasta, el intră în conflict cu posibilităţile oferite de natură şi alte resurse economice pe baza cărora a fost edificat, apar semne de epuizare a capacităţilor sale de afirmare a raţionalităţii economice, manifestându-se o tendinţă istorică de scădere