Ciclurile Kondratieff

CONCEPTUL

Ciclurile KONDRATIEFF pot fi definite ca o succesiune regulate a modificarilor structurale din cadrul economiei moderne. Intinzandu-se pe o perioada de pana la 60 de ani, aceste cicluri sunt formate prin alternarea perioadelor de crestere ridicata a unor sectoare economice cu cele de crestere mai lenta. Studiul acestei teorii ajuta la urmarirea evolutiei economiei mondiale si este de ajutor in domeniul predictiilor politico-economice.

Inca de la inceputul secolului al XX-lea, specialistii au observat o serie de regularitati pe termen lung in ceea ce priveste comportamentul economiilor dominante. Primul care a sustinut aceasta idee intr-o forma organizata a fost un economist rus, Nikolai Kondratieff. O serie de cercetari statistice asupra evolutiei preturilor pe termen lung in Marea Britanie si in Statele Unite l-au condus pe acesta la concluzia ca existenta unor cicluri pe termen lung este posibila si chiar probabila. El vedea economia mondiala capitalista evoluand si auto-corectandu-se si, prin implicatie, a negat teoria colapsului capitalismului, ce circula in acea vreme in randurile economistilor Marxisti.

In anii ’30, Joseph Schumpeter a sustinut aceast concept, si i-a dat numele de Kondratieff, nume sub care a ramas cunoscut acest fenomen chiar si in perioada de dupa al 2-lea razboi mondial. Economistii neo-clasici au ramas reticenti la aceasta teorie pana in anii ’70, cand expansiunea postbelica a incetinit iar ei si-au indreptat atentia din nou spre acest concept.

CARACTERISTICI

1. Curbele Kondratieff sunt atribuite economiei mondiale si sunt mai vizibile in datele productiei mondiale decat in cele individuale ale economiilor nationale. Sunt procese caracteristice in primul rand economiilor nationale de varf(ca cele ale Statelor Unite sau Marii Britanii intre secolele 18 si 19) si comertului mondial cu produse si servicii apartinand sectoarelor de varf.

2. Curbele Kondratieff sunt private mai degraba din perspectiva productiei decat din cea a preturilor si din cea a investitiilor in infrastuctura la nivelul economiei mondiale, in favoarea cresterii macroeconomice la nivelul economiilor nationale(PIB).

3. Aceste cicluri se prezinta ca procese ce implica curbe de cresteri in forma de S incluzand pentru fiecare sector si pe o perioada de 50-60 de ani o perioada de inceput mai lent, urmata de o crestere rapida . De aceea ele sunt mai bine definite drept curbe ale activitatii economice, fiecare curba find diferita in structura fata precedenta, spre deosebire de cilcuri, vazute ca fluctuatii mecanice.

4. Curbele Kondratieff au locatiile lor caracteristice in timp si spatiu. Curba bumbacului a Marii Britanii isi avea centrul in Manchester. Curba Informationala este in mod obisnuit intalnita in locatii precum Silicon Valley si Orange County in California.Aceste curbe pot fi localizate destul de precis si in timp, si pot fi datate. Istoricii au extins aceasta teorie pana in epoca Sung a Chinei, argumentand faptul ca originile economiei mondiale contemporane ar putea fi urmarite pana la sursa, adica pana acum un milion de ani.

ULTIMUL CICLU

In ideea idealistica a unui model de curba pe termen lung, ciclul(care in medie dureaza 54 de ani) incepe cu o “pre-curba” in timpul careia preturile incep sa creasca incet, o data cu o noua expansiune economica. Pana la sfarsitul unei precurbe de 25-30 de ani, inflatia atinge un nivel extrem de ridicat, momentul in care atinge apogeul declansand si o recesiune crunta, ce cutremura economia.Aceasta recesiune este mai lunga si mai drastica decat oricare alta recesiune ce a avut loc in timpul pre-curbei.

In final insa, preturile se stabilizeaza,iar economia isi revine, incepand astfel o perioada de expansiune selectiva ce dureaza in mod normal aproape 10 ani. Numita si “faza secundara”, expansiunea persista, dand impresia ca “lucrurile sunt ca inainte” , dar natura sa anemica in cele din urma iese la iveala intrucat economia nu isi atinge dinamismul din perioada pre-curbei. Astfel, faza secundara se incheie cu un soc puternic (panica financiara/ prabusirea bursei de valori) economia intrand in faza urmatoare, cea de contractie, caracterizata prin deflatie.