Circuitul Monetar și Circulația Monetară

1.Esenţa circulaţiei monetare.

Existenţa economică se datorează circulaţiei valorii în diversitatea formelor acesteia. Banii au apărut ca instrument de înlesnire a schimburilor de mărfuri, pentru ca ulterior să devină mijlocul general de transferare a valorii.

Moneda, fiind ea însuşi purtătoare de valoare, se află în mişcare, generând fenomenul de circulaţie monetară.

Există mai multe opinii privind definiţia circulaţiei monetare iată cîteva din acestea:

- Mişcarea masei banilor în circulaţie, indiferent de forma banilor, ca urmare a operaţiilor de încasări şi plăţi determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. în cadrul economiei naţionale reprezintă circulaţia monetară.

- Circulaţia monetară se defineşte ca fiind un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor, mişcare dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei mărfurilor, desfăşurându-se conform unor regularităţi specifice economiei de piaţă.

- Mişcarea banilor în exercitarea funcţiilor sale în numerar şi fără numerar reprezintă circulaţia monetară”.

- Banii aflaţi într-o permanentă mişcare între 3 subiecţi: persoane fizice, agenţi economici şi organe statale în exercitarea funcţiilor lor în formă de numerar şi prin virament reprezintă circulaţia monetară.

Prin circulaţia monetară se înţelege mişcarea continuă banilor, înveşmântaţi în diverse forme, în procesul de exercitare a funcţiilor sale (O. Stratulat).

Autorii fac delimitare între circulaţia bănească şi circulaţia monetară, definind-o pe cea din urmă ca „mişcarea monezilor metalice principale, de aur şi argint”.

ASPECTUL CALITATIV AL CIRCULAŢIEI MONETARE

Latura calitativă a circulaţiei monetare este caracterizată de expansiunea gamei formelor monedei şi genurilor instrumentelor de plată şi de amploarea diversităţii modalităţilor de achitare şi formelor de decontare.

ASPECTUL CANTITATIV AL CIRCULAŢIEI MONETARE

Latura cantitativă a circulaţiei monetare este definită de indicatorii masei monetare şi ai circuitului monetar.

Circuitul monetar îşi începe funcţionalitatea la subiecţii economici. Banii se concentrează în portmoneurile populaţiei, în casele persoanelor juridice, pe conturile instituţiilor creditare, în trezoreria statului. Pentru începerea circuitului monetar este necesară apariţia necesităţii de bani la una din părţi.

Cînd apare cererea de monedă, apare necesitatea efectuării tranzacţiilor pentru circulaţie şi a plăţilor pentru mărfuri şi servicii. Volumul lor este determinat de PIB. Cu cît este mai mare valoarea mărfurilor şi serviciilor, cu atît mai mulţi bani sunt necesari pentru încheierea afacerilor. Cererea de monedă este înaintată şi pentru acumulare, care apare sub diferite forme: depuneri în instituţiile creditare, hîrtii de valoare şi rezerve oficiale de stat.

2.Formele circulaţiei monetare.

FORMELE CIRCULAŢIEI MONETARE

Circulaţia monetară se derulează în:

- circulaţia monetară în numerar – bilete de bancă, monede metalice divizionare;

- circulaţia monetară fără numerar – bani de cont, numiţi şi monedă scripturală.

CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN NUMERAR

Circulaţia monetară în numerar – cuprinde raporturi monetare stabilite între întreprinderi şi alte organizaţii cu populaţia şi se referă la venituri parvenite din salariu, din vânzări de produse agricole. Importanţa economică a circulaţiei monetare în numerar este mai mare decât ponderea acesteia în totalul masei monetare.

În cazul dat mişcarea banilor în sfera circulaţiei îndeplineşte 2 funcţii: mijloc de plată şi mijloc de circulaţie. Banii în numerar se utilizează pentru circulaţia mărfurilor şi serviciilor, şi anume: decontări cu salariaţii (pensii, premii, pensii alimentare; pentru contribuţii la asigurările sociale; pentru plata hîrtiilor de valoare şi dobînzilor la ele; pentru achitarea serviciilor sociale ş.a.).