Extras din referat

O băutură sofisticată care ne aminteşte că, pe vremuri, oamenii savurau după cină un pocal de coniac acompaniat de un trabuc.

Originea coniacului este strîns legată de comerţul cu sare şi vin.

În sec. XIII vasele olandeze acostau în Charente pentru a se aproviziona cu sare, iar la plecare cumpărau vin pentru a-l transporta în ţările Europei de Nord. Din păcate, licoarea bahică nu era transportată în cele mai bune condiţii. În acest caz transportatorii şi producătorii s-au gîndit să distileze băutura, iar ceea ce a rezultat a fost mai puţin voluminos şi mai greu alterabil.

În sec.XVII vinificatorii din Charente au descoperit dubla distilare, ceea ce a dus la îmbunătăţirea băuturii. Coniacul va ajunge la maturitate de-a lungul perioadei de păstrare cînd este ţinut în butoaie de stejar de la care capătă culoarea de ambră.

Într-o perioadă foarte scurtă coniacul devine o băutură apreciată, fiind considerată cea mai fină băutură distilată din lume.

În 1909 guvernul francez a emis un decret care stipulează că doar băutura care provine din regiunea franceză Cognac, distilată şi produsă după metode autentice poate fi numită cognac.

În multe ţări se fabrică sub denumirea de brandy. În Republica Moldova poartă denumirea de divin – denumirea băuturilor, preparate conform tehnologiei clasice de producere a băuturii cognac.

Turnînd oaspeţilor "Barza albă", "Moldova" sau "Doina", de regulă, propunem coniac, deşi cunoaştem că aceste băuturi trebuie numite divine. Deoarece, potrivit contractului privind denumirile geografice ale mărfurilor, semnat de Moldova cu Uniunea Europeană, a numi coniac ceva produs în afara regiunii franceze Puatu-Sharanta, este interzis.

Ce fel de băutură este aceasta, care a primit numele de la numele oraşului Cognac, amplasat în regiunea susmenţionată a Franţei? Este o băutură tare (42—45% alcool) culoare aurie de chihlimbar, cu o aromă fină şi cu un postgust bogat. Se produce după o tehnologie deosebită, din strugurii de soi uni-blan şi alte soiuri de struguri albi care se coc lent cu o aciditate înaltă. Stors prin presare, fără zdrobirea seminţelor, sucul de struguri se fermentează, apoi se distilează; spirtul obţinut de distilează repetat; a doua fracţiune a spirtului cu tăria de 68-72 %, se maturează în butoaie de stejar de la 3 la 70 ani (după cum demonstrează practica, maturarea coniacului în butoi de peste 70 ani aproape că nu influenţează asupra caracterului acestuia), căpătînd noi caracteristici de aromă şi gust. Băuturile, produse în orice altă regiune după aceea şi tehnologie şi din materie primă analogică, se numesc brendi. Brendi – cuvînt de provenienţă olandeză («brandwijn» – vin de foc sau ars). Căci anume olandejii, care importau vin din Franţa pe calea mării, în sec. XVI, în anii nefavorabili pentru vinificaţie, au dus acolo utilaje şi încercau să dislilizeze vinurile, încălzind-ule la foc, pentru ca acestea sa nu-şi piardă calitatea în drumul lung pe mare. Cînd francezii au preluat tehnologia şi au început a practica distilarea dublă, s-a constatat că distilatul care se reţinea în porturi din cauza reţinerii navelor, doar îşi îmbunătăţea calităţile, fiind păstrat în butoaie de stejar. Aşa a fost “descoperit” coniacul.

„Coniacul” moldovenesc s-a hotărît să fie numit "divin" şi nu brendi (ceea ce înseamnă dumnezeesc şi se descifrează ca DIstilat de VIN. În primul rind prin cuvîntul „brendi” se numesc orice distilate, inclusiv cele din fructe şi pomuşoare (mere, vişini, prune). În al doilea rind, Moldova este un producător tradiţional de coniac, care au concurat deseori cu cele franceze. Cuvîntul “brendi” se foloseşte la noi în tară doar pentru distilatele de vin nematurate.