Combinarea factorilor de producție

REFERAT

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE

Activitatea economica in general ,cea de productie in special,,consta intr-un ansamblu de operatiuni tehnico-economice de utilizare si transformare a afctorilor de productie in vederea producerii de bunuri.

Utilizarea factorilor de productie presupune o anumita combinare a lor,in raport cu specificul activitatii economice in care sunt implicate si cu particularitatile procesului de fabricatie a bunului economic respectiv.

Combinarea factorilor de pproductie reprezinta un process tehnico-economic specific de unire a factorilor de productie sub raport cantitativ,structural si calitativ in vederea producerii unui bun economic si de alegere a variantei optime de combinare din mai multe posibile, in scopul utilizarii cat mai rationale a factorilor.

Combinare factorilor de productie este un process care se caracterizeaza prin:

1. latura tehnica – care vizeaza asocierea factorilor de productie sub raport ethnic,corespunzator cerintelor si particularitatilor procesului de fabricatie a unui bun economic determinat;

2. latura economica – are in vedere ca asocierea tehnica a factorilor de productie sa permita cea mai favorabila combinatie a lor din punct de vedere economic, reflectata intr-un cost de productie minim si un profit maxim.

In combinarea factorilor de productie, intreprinzatorul porneste de la urmatoarele premise:

1. Caracterul limitat al afctorilor de productie supusi combinarii, cu ajutorul carora trebuie sa se realizeze volumul proiectat al productiei;

2. Caracteristicile factorilor de productie si concordanta lor cu specificul activitatii;

3. Conjunctura pietelor factorilor de productie.

Combinarea este posibila datorita proprietatilor factorilor de productie si a manifestarii simultane a lor.

Divizibilitatea reflecta posibilitatea factorului de productie de a se imparti in unitati simple,in subunitati omogene fara a fi afectata calitatea factorului de productie. Pentru unii factori de productie este imposibila sau foarte dificila divizibilitatea (o fabrica, o centrala electrica).

Adaptabilitatea reprezinta capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati din alt factor de productie.

Complementaritatea reprezinta procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de productie ce participa la producerea unui anumit bun economic. La o productie data,o anumita cantitate dintr-un factor de productie se asociaza doar cu o anumita cantitate determinate din ceilalti factori de productie.Complementaritatea se afla sub incidenta permanenta a progresului ethnic, care determina modoficari profunde in calitatea factorilor de productie,deci si in procesul combinarii lor.

Substituibilitatea este definite ca posibilitatea de a inlocui o cantitate dintr-un factor de productie printr-o cantitate determinate dintr-un alt factor in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al productiei.

Substituirea este abordata cu deosebire privind raportul munca-capital.

Pentru relizarea unui nivel de productie (Q) este necesara combinarea unei cantitati date din factorul de munca (L) cu o cantitate determonata de capital (K).

Volumul productiei este functie de munca si capital:

Q = f (L,K)

Aceasta functie exprima relatia dintre productia de bunuri si cantitatile din cei doi factori: