Comerț Exterior

Definitii

Comertul este unul dintre acele lucruri pe care le întelegem în mod natural, dar întâmpinam dificultati atunci când trebuie sa-l definim. Dificultatea se datoreaza tocmai continutului foarte diferit pe care-l primeste termenul, ca atare, în forme derivate sau în expresii. Acesta este motivul pentru care ne propunem sa formulam nu una, ci mai multe definitii.

Etimologic, termenul de comert vine din cuvântul latin comercium prin care se desemna schimbul efectuat cu ceva sau cu cineva. Noul Dictionar explicativ al limbii Române furnizeaza urmatoarele definitii:

1. Activitate economica de valorificare a marfurilor prin procesul de vânzare-cumparare; negot.

2. Ramura a economiei nationale în care se realizeaza circulatia marfurilor.

Dictionarul de sinonime indica pentru comert: negot, negustorie.

Dupa dictionarul Wikipedia , prin comert se întelege schimbul voluntar (trading) între doua entitati al unor bunuri valoroase, comertul fiind conceptul central din care a derivat capitalismul si toate celelalte sisteme economice, iar prin comercializare întelegându-se procesul de transformare a unui bun sau serviciu într-o valoare echivalenta (mai pretioasa).

În prefata lucrarii The Penguin Dictionary of Commerce, autorul acestuia, Michael Greener scrie urmatoarele:  O anumita distinctie ar trebui facuta între comert si economie, întrucât cele doua teme se suprapun. Nu se intentioneaza a se da aici o definitie cuprinzatoare comertului întrucât aceasta ar fi destul de provocator. Dar se poate mentiona, în general, ca un dictionar de comert ar trebui sa se ocupe de larga diversitate de institutii care servesc industria prin ... facilitarea în orice fel a distributiei bunurilor si serviciilor.

Din perspectiva teoriei economice, comertul este asociat cu schimbul oneros.

Alain Samuelson îl citeaza pe Adam Smith aratând ca acesta din urma identifica o dubla relatie între diviziunea muncii si schimb. Pe de o parte, schimbul este la originea diviziunii muncii , pe de alta parte diviziunea muncii progreseaza, amplificând piata, respectiv proportiile schimbului în societate. Prima dintre aceste asertiuni, fondata pe ideea ca oameni urmaresc sa-si satisfaca interesele prin intermediul celorlalti, prin schimb, a generat conceptul de Homo Economicus, puternic exploatat ulterior de catre Vifredo Pareto. Astfel comertul este considerat un element central al existentei sociale. Cum arata tot Adam Smith: Fiecare om devine un fel de negustor si societatea însasi devine o societate comercianta . Potrivit lui Alain Samuelson, pentru Adam Smith si discipolii sai analiza societatii din punctul de vedere al economiei politice se rezuma la explicarea modului în care functioneaza schimbul, aceasta având ca o consecinta secundara si faptul ca bunurile nu mai sunt considerate ca satisfacând trebuinte de consum, ci, ca mijloace de a obtine alte bunuri.

Specializarea trebuie sa fie însotita de comert. Oamenii care produc un singur bun, trebuie sa comercializeze cea mai mare parte din cantitatea produsa pentru a putea obtine toate celelalte lucruri de care au nevoie . Întrucât în economia de schimb satisfacerea trebuintelor se bazeaza pe specializare, comertul (schimbul) este omniprezent si defineste mecanismul fundamental prin care alegerile oamenilor conduc la repartizarea si valorificarea resurselor în economie. În economie, schimbul este alternativa la autoconsum, iar specializarea alternativa la pluriproductie. Cele doua  specializarea si schimbul - s-au impus datorita capacitatii lor de a asigura un grad mai ridicat de satisfacere a nevoilor, pe ansamblul societatii.

O abordare mai restrictiva în privinta conceptului teoretic de comert ofera profesorul Ion Stanescu. Acesta arata ca numai o parte din bunurile consumate sau utilizate în economie fac obiectul schimbului (altele nu: autoconsum, bunuri libere, binefacere, dobândirea prin forta), dar nu toate cele care fac obiectul schimbului sunt marfuri, ci numai acelea destinate schimbului prin însusi scopul producerii lor. Ansamblul proceselor prin care marfurile trec de la producator la consumator reprezinta circulatia marfurilor. Aceasta se poate realiza prin relatii directe sau prin intermediari specializati: negustorii.