Comerțul de tip supermarket din România

Definitia supermarketurilor

Supermarketurile sunt centrele comerciale de dimensiuni medii amplasate în special în centrele urbane, deservind de cele mai multe ori clientela cartierului în care se amplasează. Supermarketurile comercializează o gama variată de produse fiind axate în principal pe vânzarea de produse alimentare (legume şi fructe, alimente semipreparate, carne, peşte, precum şi bunuri împachetate), produse de cosmetică şi îngrijire corporală, produse pentru menajul casei. De obicei toate produsele se vând la nivelul unui singur etaj, unde fiecare secţiune a magazinului este specializată pe o anumită gamă de produse. De regulă ocupă o suprafaţă considerabilă care este împărţită în trei sectoare: departamentul de vânzare unde se află situate majoritatea produselor, departamentul administrativ care cuprinde birourile şi spaţiile destinate personalului auxiliar şi în cele din urmă spaţiul de depozitare al mărfurilor ascuns de cele mai multe ori vederii. Majoritatea supermarketurilor deţin şi spaţii de parcare deşi aceasta nu este o regulă pentru unităţile amplasate în centrele oraşelor unde spaţiul destinat parcării este redus sau inexistent. Clienţii se autoservesc de pe rafturile magazinelor personalul angajat având rol de aprovizionare a rafturilor, curăţenie şi vânzare la care se adaugă funcţia de manageriat. Cel mai frecvent preţurile din supermarketuri sunt mai reduse decât în alte magazine bazându-se pe cantităţi mari de marfă vândută. Întotdeauna, supermarketurile aparţin unor lanţuri care au reprezentare multinaţională atât la nivel european cât şi la nivel mondial.

Aparitia si evolutia supermarketurilor

Apariţia propriu-zisă a supermarketurilor a debutat în 1930 cu apariţia magazinului King Kullen în New York. De atunci supermarketurilor au fost într-o continuă evoluţie atât ca număr de firme cât şi ca diversitate a mărfii vândute. Evoluţia supermarketurilor s-a produs în mai multe condiţii istorice. Prima a fost apariţia pe scară generalizată a automobilului ceea ce a însemnat cu supermaketurile se pot plasa la o distanţă mai mare faţă de consumator, de regulă pe o arteră dens circulată cum ar fi şoseaua de centură sau intrarea în oraş. Al doilea factor care a favorizat răspândirea supermarketurilor a fost emanciparea forţei de muncă feminine. Intrând în viaţa activă femeile au avut mai puţin timp pentru a se dedica gospodăriei ceea ce a însemnat că alimentele trebuiau procurate cu scopul de a fi preparate cât mai rapid. Din acest motiv cumpărătoarea tipică îşi dorea să găsească într-un singur toate alimentele necesare pentru prepararea mâncării. O a treia condiţie este dictată de apariţia containerizării în urma delocalizării industriilor occidentale în special în Asia de Sud-Est. Acest aspect a avut două consecinţe: cantităţi de mărfuri puteau fi transportate pe distanţe mari şi tranportate rapid de la port către centrul comercial şi în al doilea rând a dus la scăderea puternică a preţurilor produselor deoarece acestea erau fabricate de o forţă de muncă mai puţin pretenţioasă faţă de bunurile materiale. În fine ultimul aspect ţine de intensivizarea agriculturii care a dus la mărirea randamentelor la hectar şi prin urmare scăderea costului final al produsului. Era şi este fezabilă cultivarea legumelor la distanţe de mii de kilometri de centrul de consum, realitate care acum 50 de ani era de neconceput. Strict legat de acest ultim aspect este şi evoluţia refrigerării care permite transportul pe distanţe mari reducând perisabilitatea produselor.

Definitia hypermarketurilor

Hypermaketul este un complex comercial de mari dimensiuni, situat adesea la periferia centrelor urbane. Gama de produse este mult mai variată datorită suprafeţei mai mari disponibile. Hypermarketurile au de regulă parcări de mari dimensiuni pentru că de cele mai multe ori se poate ajunge la ele doar cu automobilul. Numărul de mărci dispuse comercializării depăşeşte ordinul miilor. Frecvent hypermarketurile propriu-zise se asociază în complexe mai mari de tipul mall-urilor unde se regăsesc şi magazine specializate în vânzarea de produse în general mai scumpe decât cele regăsite în magazinul principal. Rafturile depăşesc cu mult înălţimea consumatorului şi sunt folosite pentru depozitarea la vedere a mărfii care este prea voluminoasă pentru a fi plasată complet în afara zonei comerciale. Hypermarketurile au apărut tot în Statele Unite ale Americii unde ca dimensiune şi volum al produselor comercializate se detaşează faţă de restul ţărilor.

Diferenta dintre supermarket si hypermarket

Prima diferenţă notabilă dintre cele două unităţi este dată evident de spaţiul mai mare acordat hypermarketurilor. Aceasta face ca spre deosebire de supermarketuri să existe o pondere mai mare a mârfii vândute. În plus în hypermarketuri secţiunea de electrocasnice, îmbrăcămite ocupă o pondere mai ridicată în comparaţie cu restul produselor. Culoarele cu rafturile de vânzare sunt orientate în pricipal pe latul clădirii în fiecare supermarket existând trei culoare: unul înspre casele de marcat, unul central şi pe latura opusă a caselor de marcat. La acestea se adaugă şi culoarul de intrare. De regulă preţurile sunt mai reduse pentru că hypermarketurile aparţin transnaţionalelor mai bine conectate la teritoriu ceea ce facilitatează accesul la pieţe agricole mai puţin accesibile (cum sunt cele din Asia, America de Sud, sau Africa).