Comerțul Mondial și Globalizarea

1.Comerţul mondial şi globalizarea: locul Uniunii Europene

Comerţul este o activitate umană care ne priveşte pe toţi şi care ne implică pe toţi în fiecare zi. Ca atare, şi regulile care guvernează această activitate ne privesc şi ne implică pe toţi, chiar dacă nu în aceeaşi măsură.

Comerţul internaţional are efecte asupra cetăţenilor în cel puţin 2 moduri. În primul rând comerţul internaţional diversifică oferta de bunuri şi servicii disponibile. Acest fapt conduce de obicei la scăderea preţului produselor datorită creşterii concurenţei.

În al doilea rând accesul la materii prime şi materiale mai ieftine, tehnologie mai eficientă şi la o piaţă lărgită creşte competitivitatea companiilor autohtone şi conduce la sporirea ratei de investiţii, la creştere economică şi la crearea de noi locuri de muncă. Acest din urmă aspect interesează în mod deosebit pe cetăţenii Uniunii Europene deoarece 20% din locurile de muncă existente în Uniunea Europeană se datorează activităţilor de export.

Totuşi, creşterea concurenţei poate avea şi un impact mai puţin favorabil asupra sectorului privat care poate fi forţat de concurenţa importurilor să se restructureze, fapt ce conduce, de regulă, la reducerea numărului de locuri de muncă. Acest aspect negativ poate fi atenuat prin folosirea politicilor economice şi sociale adecvate, inclusiv prin educaţie, perfecţionare, cercetare-dezvoltare, asigurări sociale, etc. În esenţă, contracararea creşterii concurenţei datorită importurilor impune adoptarea unor politici care să stimuleze atât spiritul antreprenorial, mai ales la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii, cât şi inovarea care conduce la creşterea productivităţii muncii şi la sporirea competitivităţii la nivel mondial. Uniunea Europeană este în mod special confruntată în prezent cu definirea şi adoptarea unor asemenea politici ca răspuns la competiţia tot mai acută cu SUA, Japonia, dar şi cu China, India şi ţările din Asia de Sud-Est.

Pentru a înţelege caracterul universal, practic atotcuprinzător, al comerţului internaţional este suficient să analizăm cele patru categorii de elemente care sunt comercializate pe plan internaţional sau care tranzitează graniţele în scopul comercializării. Aceste categorii sunt:

- Mărfurile: Această categorie include toate tipurile de bunuri tangibile cum ar fi cele alimentare, îmbrăcămintea, materiile prime, combustibilii, maşinile şi echipamentele;

- Serviciile: Acestea includ activităţi precum turismul, operaţiunile bancare, prelucrarea datelor la distanţă sau telecomunicaţiile;

- Proprietatea intelectuală: Această categorie are în vedere comerţul şi investiţiile în domeniile ideilor şi creativităţii, folosind noţiuni precum drepturile de autor (copyright), desene industriale, drepturi ale artiştilor, etc.

- Investiţiile străine directe: Această categorie de investiţii se realizează atunci când o firmă dintr-o ţară înfiinţează sau cumpără o firmă dintr-o altă ţară. Acest tip de operaţiuni economice reprezintă o alternativă tot mai importantă la comerţul internaţional clasic bazat pe export şi import şi constituie cea mai concretă formă de manifestare a globalizării. Ca dovadă, este suficient să avem în vedere că în prezent vânzările în străinătate ale filialelor societăţilor transnaţionale (care constituie investiţii străine directe) reprezintă mai mult decât dublul exporturilor mondiale. Trebuie precizat însă că această categorie de investiţii nu include şi investiţiile de portofoliu în care posesorul banilor nu are o participare directă la conducerea fi rmei la care posedă acţiuni.

În prezent, comerţul, alături de alte activităţi, a devenit cu adevărat global. Aceasta înseamnă că din ce în ce mai multe ţări, cu diferite niveluri de dezvoltare se implică în relaţii economice mondiale. Acest fapt modifică trăsăturile comerţului mondial şi influenţează un număr din ce în ce mai mare de oameni.

Fenomenul globalizării nu a fost decis de o ţară sau alta, ci este o consecinţă a progreselor tehnologice, mai ales în domeniile comunicaţiilor şi transporturilor, care au condus la o reducere semnifi cativă a costurilor, precum şi datorită eliminării masive a obstacolelor din calea comerţului internaţional în deceniile ce au urmat celui de-al doilea război mondial. Globalizarea determină creşterea nivelului şi dinamicii fluxurilor comerciale, de capital, informaţionale, precum şi a gradului de mobilitate al indivizilor.

Participarea la comerţul mondial poate genera avuţie care să permită atât ţărilor membre ale Uniunii Europene asigurarea unei mai bune calităţi a vieţii pentru cetăţenii lor, cât şi oportunităţi de dezvoltare ţărilor în dezvoltare.