Companii

INTRODUCERE

In lupta pentru noi piete firmele trebuie sa scoata in evidenta atuurile lor in vederea castigarii de teren in fata competitorilor. Totodata ei trebuie sa-si apere aceste avantaje, cunoscute si recunoscute, prin eforturi constante si, deasemenea sa cunoasca si accepte care sunt punctele tari ale competitorilor ei. Acesta este un mod de a vedea competitia, dar o vedere mai ampla trebuie luata in discutie tinand cont de realizarile obtinute intr-o structura industriala competitiva care da nastere la firme competitive pe piata internationala. Directia unei firme este data de strategia proprie, pe cand sansele de reusita sunt date de avantajele competitive.

Capacitatea de a crea o activitate sau serviciu (cum ar fi producerea unui nou produs sau serviciu) care poate da un avantaj asupra productiei, nu este acelasi lucru cu a avea un avantaj pe piata proprie sau pe cea internationala. Se pune intrebarea daca avantajul detinut pe o anumita piata se poate extinde pe piata internationala. Orice firma trebuie sa analizeze avantajele pe care le are si sa analizeze posibilitatile de exploatare a acestora, precum si costurile pe care aceasta exploatare le-ar presupune.

Acest capitol isi propune sa arate modul de abordare a avantajelor competitive de catre firme, atat din punctul lor de vedere, cat si a provocarilor din partea competitorilor carora trebuie sa le faca fata.

AVANTAJUL COMPETITIV LA NATIUNI

Avantajul pe care si-l creaza o firma pe piata proprie influenteaza semnificativ dezvoltarea economiei nationale prin beneficiile derivate din accesul la cunostinte si resurse, precum si prin presiunea exercitata de firmele nationale competitive, impunand astfel necesitatea cresterii investitilor si promovarii inovatiilor.

In teoria sa despre avantajele competitive intre natiuni, PORTER, vorbeste de patru criterii care influenteaza dezvoltarea economica. Întrebarea principala pe care o pune PORTER este: « de ce unele natiuni reusesc, iar altele nu reusesc sa faca fata competitei internationale? » Tot el sustine ca daca intentia este de a arata ce face o economie prospera pentru o natiune sau pentru firmele din cadrul ei, intrebarea este pusa gresit. Mai degraba, trebuie sa vedem (aflam) de ce o natiune devine « patria mama » pentru succesul pe plan international al unei anumite industrii, sau cum se face ca firmele dintr-o anumita ramura a industriei dintr-o tara determinata pot detine avantaje competitive, si apoi sa le sustina in timp.

Tinand cont de exemple, PORTER, obisnuieste sa sustina teoria ca avantajle competitive nationale vor duce la globalizarea acestor probleme. De ce liderii pe plan mondial in productia de masini de lux si chimicale isi au sediul in Germania? De ce liderii pe plan mondial in producerea de confectii si medicamente isi au sediul in Elvetia? De ce SUA a dat nastere liderilor mondiali in productia de PC-uri, creatorilor de soft si carti de credit?

Necesitatea de a intelege avantajale castigate de firme in industria acestor tari este reliefanta pentru propria firma in vederea stabilirii avantajelor competitive pe care le poate folosi pentru intarirea pozitei sale pe piata. Nivelul de trai al unei natiuni pe termen lung depinde de abilitatea de a creste nivelul productiei in industriile unde firmele ei sunt competitive.

Rolul natiunilor de a ajuta la crearea de conditii favorabile a fost omis in multe din teoriile prezentate in capitolul 2. Din acest motiv multe firme scapa din vedere avantajele date de conditiile locale, o eroare care poate reduce serios sansele de a detine avantaje competitive.

Asa cum reiese din analizele prezentate in capitolul 4.1.(vezi fig. 4.1.) natiunile pot avea succes acolo unde detin avantaje in asa numitele « diamante » ale lui PORTER. In industriile nationale de succes, conexiunile si autodezvoltarea factorilor sunt foarte complexe ceea ce face sa fie greu de explicat avantajul competitiv. In majoritatea industriilor, o natiune reuseste deoarece combina avantajele generale cu avantaje specifice unei industrii particulare sau unui grup restrans de industrii.

Poate o natiune sa castige avantaje competitive?

Dezvoltarea globalizarii si cresterea integrarii pietelor in afara granitelor este o provocare pentru statele-natiune. In ciuda eroziunii abilitatii guvernelor individuale de a controla evenimentele, parerea lui KENNEDY este ca tot ele sunt primul punct de identificare, referindu-se la faptul ca intr-un stat-natiune tot guvernul este institutia la care populatia si organizatiile rezidente apeleaza pentru solutionarea problemelor. Guvernul unei tari trebuie sa puna urmatoarea intrebare: « cum putem noi sa mentinem sau sa crestem prosperitatea noastra? ». PORTER este de acord cu faptul ca intrebarea se pune deseori astfel, dar simte ca lipseste ideea principala. El considera ca intrebarea ar trebui pusa in felul urmator: « de ce o natiune devine gazda competitorilor puternici dintr-o industrie? »

Stabilitatea macroeconomica, forta de munca ieftina, abundenta resurselor nationale, politica industriala a guvernelor sau diferitele tehnici de management, toate, in conceptia lui PORTER sunt explicatii de ce unele tari prospera si altele nu. Cea mai relevanta intrebare nu este daca o natiune poate fi competitiva - chiar si natiunea cu cel mai mare succes economic in ultimii 40 de ani, Japonia, are multe economii care sunt neprofitabile sau care ofera servicii slabe. Mai degraba ar trebui sa ne concentram asupra folosirii resurselor intr-un mod cat mai productiv, tinand cont atat de calitatea si caracteristicile produsului, cat si de eficienta producerii lor.

Se pot identifica patru criterii generale, care individual si impreuna pot determina avantajele competitive ale natiunii. Acestea sunt: conditiile existente, conditiile cererii, industrii complementare si industrii de sustinere, si mediul in care firmele se concureaza.