Extras din referat

1. http://www.cabdyn.ox.ac.uk/complexity_PDFs/ECCS06/Conference_Proceedings/PDF/p215.pdf

Social and Economic Complexity: the co-evolution of Reality, Knowledge and Values, PeterM. Allen and Liz Varga, Cranfield University

Cuvinte cheie: epistemologie, ontologie, axiologie.

Gnoseologie = teorie asupra principiilor, izvoarelor si formelor cunoasterii, asupra capacitatii omului de a cunoaste realitatea si de a ajunge la adevar; teoria cunoasterii

Epistemologia = parte a gnoseologiei care se ocupa cu stiudiul procesului cunoasterii asa cum se desfasoara in cadrul stiintelor; teoria cunoasterii stiintifice

Ontologie = ramura a filozofiei care se ocupa cu studiul trasaturilor genereale ale existentei, studiul fiintei in general; teoria existentei; latura a materialismului dialectic care se refera la determinarile si la structurile realitatii obiective

Axiologie = disciplina filozofica ce se ocupa cu studiul sistematic al originilor, existentei, clasificarii, ierarhizarii si functiei sociale a valorilor; teoria generala a valorilor

Acest articol dezbate viziunea co-evolutiei epistemologiei, ontologiei si axiologiei in sistemul social si economic in detrimentul viziunii traditionaliste, care sustine existenta unei realitati interioare, subiective si a unei realitati exterioare, subiective, fara legatura intre ele. Se demonstreaza o interdependenta ciclica intre cunostintele, valorile, parerile, scopurile si actiunile agentilor economici. Experienta creaza pareri si concepte care determina actiunile oamenilor, actiuni care formeaza experiente la randul lor generand optinii si viziuni, astfel creandu-se un potential co-evolutionar circular pentru aparitia noilor elemente si structuri socio-economice.

Epistemologia este teoria cunoasterii stiintifice, reprezantand partea interioara a cunoasterii individului, iar ontologia reprezinta realitatea obiectiva, partea exterioara. Traditionalistii considera ca intre cele doua nu exista nicio legatura si ca realitatea obiectiva exterioara poate fi studiata si analizata, pentru a genera o imagine de ansamblu corecta si sugestiva. Teoria complexitatii infirma existenta unui interior subiectiv si al unui exterior social obiectv pe baza motivatiei simple ca interioul unui individ face parte din exteriorul celorlalti. Astfel, studiile si experimentele asupra organismelor sociale de obicei nu pot fi repetate si nu sunt transferabile, fiind unice pentru fiecare moment in timp si nu pot evidentia nicio lege sau nici un comportament generie. De asemenea, aceasta teorie sustine lipsa unei realitati obictive a sistemului socio-econimic, promovand prezenta incontestabila a unei stari de incertitudine descrisa de modele cognitive incomplete.

De asemenea se demonstreaza ca valorile si parerile nu sunt imporatnte numai pentru a explica evolutia si comportamentele umane, ci chiar si pentru explicarea evolutiei organismelor cele mai simple. Multe specii de animale isi aleg locul pentru hrana in functie de ceea ce la place, sau isi aleg unde sa vietuiasca ghidandu-se dupa niste semnale interioare. Astfel,in functie de experientele anterioare, animalele isi creaza un sistem de aprecieri in functie de care actioneaza. Aceste actiuni creaza la randul lor experiente si astfel se demonstreaza inca o data, si in cazul vietuitoarelor inferioare omului, ca exista un sistem circular de evolutie care implica interactiunea intre valori, actiuni si experiente. Se mai demonstreaza ca modelele de dinamica ale sitemelor, de obicei au tendinta de a elimina partile nesemnificative ale unei populatii studiate, pastrand doar partile reprezentative, in acest fel distorsionand realitatea. Astfel, se concluzioneaza ca modelel de dinamica ale sistemelor nu pot previziona o imagine fidela a aspectelor si caracteristicilor viitoare ale unui sistem, acestea neputand fi anticipate sau explicate deoarece sunt rezultatul unei dinamici evolutionare.

Se exemplifica aplicarea teoriei complexitatii si in stiinta sistemelor sociale. Este demonstrat cum se pot modifica caracteristicile generale definitorii ale unei populatii ca rezultata al evolutiei circulare: in functie de experientele proprii si de seturi de valori si pareri personalizate si individuale, fiecare individ desfasoara anumite tipuri de actiuni. Aceste actiuni bazate pe concepte mai mult sau mai putin reale si sustenabile, determina diferite reactiuni din partea celorlalte parti ale sistemului social. Astfel, actiunile intregului sistem social se modifica pe baza unor opinii personale sau impresii probabil in cea mai mare parte gresite sau nefondate. In urma acestor actiuni desfasurate de intreaga populatie, caracteristicile generale ale acesteia se modifica, astfel inchizandu-se cercul evolutiv.