Comportamentul uman - o abordare economică - Gary Becker

Autorul deţinător al Premiului Nobel pentru Economie în 1992 şi profesor de economie şi sociologie la University of Chicago, dezvolta analiza economică a diverselor forme de comportament uman, de la discriminarea rasială la interacţiunile sociale de natura crimei, pedepsei, casătoriei, fertilităţii şi familiei, insistând însă şi asupra comportamentului iraţional al firmelor şi agenţilor economici. În eseuri accesibile, lucrarea pune la dispoziţie răspunsuri oferite de societate mecanismelor actuale ale pieţei şi stabileşte interconexiunea dintre cele două. Având ca moto un citat din George Bernard Shaw, Economia este arta de a obţine maximum de la viaţă, abordarea economică a comportamentului uman este vazută de Gary Becker ca perspectivă distinctă, în relaţie cu disciplinele de graniţă (sociologice, psihologice, antropologice, politice sau genetice). Eseurile cuprinse în volum pun în evidenţă principalele atribute ale modului de gândire economic, asumând înţelegerea comportamentului uman mai explicit şi mai extensiv decât alte moduri de abordare .Cu toate că şi variabilele noneconomice, tehnicile şi descoperirile din alte domenii contribuie semnificativ la înţelegerea comportamentului uman, autorul demonstrează faptul că abordarea economică oferă un cadru unitar pentru înţelegerea acestui comportament.

Într-o varietate importantă şi abordabilă de eseuri, Becker aplică această tehnică unor aspecte variate ale activităţii umane, inclusiv interacţiunile sociale, crima şi pedeapsa, căsătoria, fertilitatea şi activitatea umană. Munca sa este esenţială

în economie şi este notabilă pentru abordarea surprinzătoare a economiei

în legătură cu activitatea umană. Poate nici un economist contemporan nu a contribuit mai mult în extinderea zonei de interes a economiei precum Becker.

“Comportamentul uman. O abordare economică” tratează relaţiile dintre principalele forme de manifestare ale personalităţii şi activităţilor umane şi economice.

1.Comportamentul iraţional şi teoria economică

Scopul lucrării „ Comportamentul iraţional şi teoria economică” nu este de a apăra raţionalitatea economică, ci mai degrabă de a arăta modul în care teoremele importante ale economiei moderne rezultă dintr-un principiu general care nu include numai comportamentul raţional ci şi comportament iraţional. Singurul eseu din această parte demonstrează că teorema fundamentală a teoriei tradiţionale a cererii consumatorului şi anume că, curbele cererii sunt înclinate negativ, nu presupune maximizarea sau preferinţe stabile ci, derivă din insuficienţa resurselor.Prima parte prezintă o introducere, partea a doua prezintă mai întâi teoria tradiţională a alegerilor gospodăreşti iar apoi arată de ce implicaţiile sale principale(curbele cererii sunt înclinate negativ) pot fi derivate dintr-o mare varietate de comportamente iraţionale, iar partea a treia aduce argumente similare pentru firme.

Teoria tradiţională susţine că gospodăriile aleg cea mai bună colecţie de mărfuri conform resurselor limitate pe care le au la dispoziţie .Pentru a determina care colecţie este „cea mai bună” este introdusă o preferinţă sau o funcţie de utilitate cu proprietatea că orice colecţie A să ofere întotdeauna mai multă , mai puţină sau aceeşi utilitate ca orice alta colecţie B, şi dacă A este preferat lui B şi B lui C atunci A trebuie să fie preferat lui C.O schimbare preţului relativ sau a venitului real ar schimba locul celei mai bune colecţii iar teorema fundamentală a acestei teorii este că curba cererii de orice marfă, daca venitul real este menţinut constant , trebuie să fie înclinată negativ. Este uşor de arătat că teoria tradiţională a comportamentului raţional este o regulă care depinde de efectul unei schimbări a preţurilor relative asupra distribuirii oportunităţilor . O gospodă-rie raţională în echilibru ar câştiga aceeşi utilitate cheltuind un dolar în plus pe orice marfă. O schimbare a preţurilor relative ar orienta oportunităţile atât marginale cât şi medii de la mărfurile mai scumpe spre cele relativ ieftine .În consecinţă, un dolar în plus,în vechea poziţie de echilibru, ar adăuga mai multă utilitate dacă ar fi cheltuit pe mărfuri mai ieftine decât pe cele scumpe.