Concentrări economice în UE

Europene, precum si impactul reglementarilor comunitare asupra economiilor nationale ale statelor membre.

Introducere

Conform Glosarului de Termeni (sectia « C ») oferit de « Infoeuropa », in conceptia Uniunii Europene, Concentrarea consta in unirea, din punct de vedere juridic, a doua sau mai multe intreprinderi, prin fuziune sau prin achizitie. Astfel de operatiuni ar putea avea un impact pozitiv asupra pietei, dar pot si sa restrictioneze, in mod semnificativ, concurenta, prin faptul ca se creeaza sau se consolideaza o pozitie dominanta.

Pentru a preveni eventualele restrictii ale concurentei, Comisia Europeana controleaza proiectele de concentrare care au o dimensiune comunitara (este cazul proiectelor care depasesc frontierele unui Stat Membru si anumite praguri de cifre de afaceri pe plan mondial sau european) si le poate autoriza, sub anumite conditii, sau le poate interzice.

Pentru a stabili daca o concentrare este compatibila cu piata interna, Comisia are in vedere, de la caz la caz, o serie de elemente precum dimensiune comunitara, piata afectata, pozitie dominanta. Aceasta din urma este criteriul de baza folosit in analiza concentrarilor de intreprinderi. Conform acestui criteriu, o intreprindere sau mai multe intreprinderi detin o pozitie dominanta in cazul in care detin puterea economica necesara pentru a influenta parametrii concurentei, in special pretul, productia, calitatea productiei, distributia, inovatia, si pentru a restrictiona, in mod semnificativ, concurenta.

Pentru a reglementa posibilitatea crearii unor concentrari economice prin fuziunea entitatilor economice din spatiul comunitar, a intrat in vigoare pe 1 mai 2004 Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care a instituit o reforma radicala a reglementarilor comunitare in acest domeniu. Astfel, s-a conturat o baza legislativa comuna care vine in ajutorul Consiliului Concurentei pentru controlul operatiunilor de concentrare economica, in scopul de a nu permite crearea de monopoluri sau de agenti economici cu pozitie dominanta pe piata, care pot conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.

Tipuri de concentrari economice

La nivelul UE, concentrarile economice sunt foarte atractive din punct de vedere economic, astfel facand apel la acest tip de operatiuni, societatile active in spatiul UE urmaresc sa isi largeasca activitatea pe care o desfasoara prin intermediul unei fuziuni, fie cu o alta societate concurenta de pe aceeasi piata (concentrare orizontala), fie cu o societate care este situata la un alt nivel din lantul de distributie (concentrare verticala), fie cu o societate situata pe o piata complementara (concentrare conglomerala). Din punct de vedere a practicilor anticoncurentiale, aceste tipuri de concentrari economice se diferentiaza prin faptul ca unele concentrari orizontale - cele intre concurenti pe o piata relevanta - pot avea drept efect eliminarea concurentei directe intre societatile participante la concentrare. In schimb, concentrarile verticale si conglomeratele nu modifica automat numarul concurentilor prezenti pe o piata relevanta. In consecinta, principala cauza generatoare de efecte anti concurentiale in cazul concentrarilor orizontale este absenta in cazul celor verticale si conglomeratele, acestea fiind mai putin susceptibile de a cauza probleme de concurenta. Pe de alta parte, concentrarile verticale si conglomeratele pot ameliora eficienta unei societati datorita unei mai bune coordonari ale diferitelor etape de productie. Astfel, Comisia Europeana controleaza concentrarile neorizontale (verticale si conglomerate), dar ofera o mai mare libertate institutiilor nationale de a stabili corectitudinea acestor concentrari. Concentrarile neorizontale includ concentrarile verticale (de exemplu, achizitionarea unui furnizor de catre un client) si concentrarile conglomerale (de exemplu, cele ce privesc societati ale caror activitati sunt complementare sau intre care exista o legatura ce le uneste). Concentrarile neorizontale nu au fost scutite de atentia Comisiei Europene, deoarece in anumite sectoare strategice ale economiei pot sa apara practici anticoncurentiale, de exemplu sectorul energetic se numara printre sectoarele in care asemenea operatii verticale si conglomerale ar putea cauza probleme, asa cum rezulta din decizia Comisiei de a interzice proiectul de achizitie a GDP de catre EDP si ENI – concentrarea operatorilor istorici de gaz si de electricitate din Portugalia putand, de exemplu, sa limiteze considerabil accesul noilor veniti pe piata portugheza de furnizare a electricitatii produse in centrale ce functioneaza pe baza de gaz. Un alt exemplu recent este reprezentat de achizitionarea departamentului „produse de frumusete” ale companiei Pfizer de catre Johnson & Johnson. In lipsa cesiunilor impuse de catre Comisie, operatia in cauza ar fi dat posibilitatea societatii Johnson & Johnson sa controleze piata materiilor prime necesare fabricarii patch-urilor pe baza de nicotina produse de catre principalul sau concurent, GSK, consumatorii care incearca sa se lase de fumat riscand sa plateasca mai scump produse mai putin inovante in cadrul terapiei de substituire a nicotinei.

Totusi, la nivelul tarilor membre, aplicarea acestui regulament a cunoscut anumite limite, dat fiind faptul ca economiile nationale au incercat sa protejeze liderii nationali prin protejarea acestora in fata unor companii mai puternice din alte tari membre.