Conceptul de Capital

1) Definiţia conceptului de capital

Aproape fiecare aspect al activităţii bancare este influenţat direct sau indirect de disponibilitatea şi / sau rostul capitalului. Capitalul reprezintă unul dintre factorii cheie care trebuie luaţi în considerare atunci cand este evaluată siguranţa şi buna funcţionare a unei anumite bănci. O bază adecvată de capital serveşte drept reţea de siguranţă pentru o varietate de riscuri la care este expusă o institute pe parcursul desfăşurării activităţii sale. Capitalul absoarbe pierderile posibile şi furnizează, astfel, baza pentru păstrarea încrederii deponenţilor într-o bancă. Capitalul reprezintă, de asemenea, cel mai important determinant al capacităţii de creditare a unei bănci. Bilanţul unei banci nu poate fi extins dincolo de nivelul determinat prin indicele de adecvare a capitalului; disponibilitatea capitalului determină, în consecinţă, nivelul maxim al activelor.

Capitalul bancar joacă un rol important începând cu constituirea băncii şi continuând cu perioada de funcţionare până la lichidare. Teoretic, capitalul bancar îndeplineşte functiile:

- protejează deponenţii în eventualitatea insolvabilităţii şi lichidării băncii;

- absoarbe pierderile neanticipate pentru a menţine încrederea, astfel, ca în condiţii de stres, banca să-şi poată continua activitatea;

- serveşte la achiziţionarea de clădiri şi echipamente pentru desfăşurarea activităţii;

- serveşte ca o limită impusă pentru expansiunea nejustificată a activelor.

Funcţia esenţială a băncii este aceea de a asigura publicul şi autorităţile asupra stabilităţii băncii. În vederea satisfacerii nevoilor de capital managementul bancar trebuie să ia în consideraţie următoarele elemente:

- reglementările bancare privind capitalul băncii;

- posibilităţile băncii de creştere a capitalului.

Practica internaţională a promovat şi comunitatea bancară mondială a confirmat necesitatea structurării capitalului bancar în două părţi şi anume:

-capitalul propriu sau capitalul de bază care cuprinde:

- capitalul social vărsat;

- primele legate de capital;

- rezervele legale;

- rezerve generală pentru riscul de credit;

- fondul imobilizărilor corporale;

- rezervele statutare;

- rezultatul reportat reprezentând profit nerepartizat,

- rezultatul net al exerciţiului financiar curent reprezentând profit etc.

-capitalul suplimentar care se ia în calculul fondurilor proprii în proporţie de 100% din capitalul propriu sau de rang I şi se compune din:

- alte rezerve decât cele incluse în capitalul propriu;

- datoria subordonată luată in calculul fondurilor proprii ale unei bănci în proporţie de maximum 50% din capitalul propriu

- subvenţii pentru investiţii;

- diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Prima parte a capitalului bancar include resursele provenite de la acţionari şi din activitatea proprie a băncii, iar partea a doua resursele împrumutate sau provenite din surse excepţionale.

2) Metode de adecvare a capitalului

Formula stabilită prin Convenţia de la Basel, oferă criterii precise pentru adecvarea capitalului. Astfel, este important ca o bancă să aibă o bază financiară solidă, pentru a o proteja de insolvabilitate. Dacă o bancă are un portofoliu de credite cu grad mare de risc, trebuie să se asigure că dispune de resurse financiare suficiente pentru a se proteja, în situaţia unor credite neperformante, respectiv în cazul în care unii dintre clienţi nu pot să-şi ramburseze creditele. Pe de altă parte, un capital de bază mare, protejează deponenţii şi le păstrează încrederea în bancă, ei fiind siguri că nu-şi vor pierde banii, în cazul în care banca înregistrează pierderi din alte activităţi.

Metoda cu cea mai largă utilizare, pentru prevenirea riscului în procesul de creditare, se bazează pe indicatorul de adecvare a capitalului, care se calculează ca un raport procentual dintre capitalul disponibil şi activele ajustate în funcţie de risc.

Nivelul fondurilor proprii, se determină cu ajutorul indicatorului Cooke (după numele preşedintelui comitetului de la Basel, Peter Cooke, din partea Băncii Angliei). Indicatorul de adecvare a capitalului este o rată de solvabilitate, care se calculează astfel:

fonduri proprii / activ bilanţiere + elemente extrabilanţiere > 8%

Activele ponderate cu risc, sunt acele active care ar determina pierderi pentru bancă, ca urmare a existenţei unuia din următoarele riscuri:

• portofoliul de investiţii, deţinut de bancă, să nu atingă valoarea contabilă când este

vândut;

• alte active să fie vândute sub valoarea contabilă;

• beneficiarii creditelor (debitorii) să nu restituie sumele datorate băncii, fie în ceea ce priveşte ratele scadente, fie prin nerespectarea graficului de rambursare, convenit cu banca, la acordarea creditului.