Concurență

Orice agent economic – firmă, menaj, administraţie, individ – îşi desfăşoară activitatea în relaţii reciproce cu ceilalţi, dar şi cu mediul natural-geografic, social-politic şi economic.

Mediul economic reflectă relaţiile şi instituţiile care caracterizează viaţa economică a unei societăţi, elementele sale constitutive, modul în care funcţionează, finalităţile şi mecanismele prin care este reglată activitatea economică.

Baza mediului economic o reprezintă sistemul de proprietate asupra bunurilor economice, modul de repartizare a rezultatelor şi de adoptare a soluţiilor privind problema fundamentală a economiei. Majoritatea economiilor de schimb contemporane funcţionează ca sisteme cu piaţă concurenţială. Izvorând din filosofia proprietăţii private, ele au doi stâlpi de rezistenţă: piaţa şi concurenţa. De modul în care acestea îşi îndeplinesc funcţiile de care dispun în mod potenţial, depinde calitatea mediului de afaceri concurenţial.

Elemente constitutive ale modelului concurenţial de bază:

1. cumpărătorii sunt raţionali şi, prin deciziile adoptate, urmăresc maximizarea satisfacţiei;

2. producătorii (vânzătorii, distribuitorii, investitorii, speculatorii) urmăresc maximizarea profiturilor;

3. pieţele sunt competitive; competiţia este regula de bază în acţiunea oricărei persoane, firme, administraţii. Ea se desfăşoară între producători (vânzători) pentru clienţi, între cumpărători pentru a-şi apropia bunuri în cele mai bune condiţii, în funcţie de venitul cheltuit;

4. pieţele fixează preţurile care se formează liber, fiind considerate ca acceptate de către participanţii la tranzacţii. Cine nu le acceptă, se retrage de pe piaţă. Preţurile se ajustează la condiţiile pieţei (cerere, ofertă). Fiecare agent economic le judecă din perspectiva efectului de venit şi de substituţie. În acelaşi timp, preţurile sunt principalul instrument de echilibrare a cererii şi ofertei;

5. starea de ansamblu a economiei se judecă în funcţie de situaţia diferitelor pieţe, de situaţia cererii şi a ofertei care este efectul acţiunilor agenţilor economici;

6. veniturile individuale (persoane, familii, firme) depind de posesia unor active (fizice, monetar-financiare, cunoştinţe, abilităţi inovaţional-creative, tehnice, naturale) şi de productivitatea (randamentul) acestora. Inegalităţile în deţinerea activelor şi în randamentul acestora generează inegalităţi de venituri pe care piaţa le poate reduce sau accentua;

7. inegalităţile de venituri generate de inegalităţi în deţinerea de active (şi de avuţie naţională) sunt considerate obiective şi necesare pentru a menţine competiţia;

8. inegalităţile generate de calitatea şi performanţele activelor ca şi de noroc sunt, în general, uşor de acceptat. Sunt greu de acceptat inegalităţile de venituri generate de: moşteniri, poziţii de monopol, relaţii speciale cu puterea politică, speculare a unor lacune ale actelor normative, corupţie, poziţii de forţă etc.

Concurenţa

Alături de cerere, ofertă şi preţ, concurenţa este una dintre variabilele definitorii ale pieţei, o trăsătură esenţială a pieţei.

Concurenţa reprezintă un comportament specific interesat al unor subiecţi de proprietate, care, pentru a-şi atinge obiectivele, intră în raporturi de cooperare şi confruntare cu ceilalţi, fiind expresia liberei iniţiative.

Concurenţa reprezintă atât o confruntare, cât şi o cooperare între agenţi economici, în vederea obţinerii unor condiţii mai bune de producţie, de vânzare, de achiziţie a bunurilor de consum, de efectuare a operaţiunilor băneşti, valutare, financiare ş.a.m.d. Este o întrecere pentru a obţine avantaje (sau măcar pentru a diminua probabilitatea producerii riscurilor).

În concurenţă, fiecare acţionează din interes: cumpărătorul „aleargă” pentru a găsi vânzătorii cu preţul cel mai mic, calitatea mai bună, condiţiile cele mai favorabile de livrare a bunurilor de consum şi a factorilor de producţie etc. Vânzătorii se întrec între ei pentru „banul clientului”, pentru a atrage cumpărători cât mai mulţi, cu forţă economică ridicată, stabili in achizitie, receptivi la pret si ale favorabilitati. Din aceasta competitie, in mod normal si ca regula, ies invingatori cei mai buni. Ea permite consumatorilor de a gasi furnizorul cel mai ieftin si incurajeaza producatorii in determinarea cresterii clientelei prin scaderea costurilor, si implicit scaderea preturilor.