Concurența întreprinderilor

1. Obiectivele analizei concurentei din punctul de vedere al intreprinderii

In conditiile unei economii concurentiale, pentru o intreprindere nu mai este suficienta numai cunoasterea nevoilor consumatorilor. Se poate ca in perioada de crestere,dezvoltare a propriei activitati, agentul economic, purtat de piata, sa-si ignore concurentii. In prezent, intreprinderile stiu ca nu pot progresa decat unele in detrimentul altora, ajungand sa se preocupe de concurenta, la fel ca de c1ientii lor.

Utimul deceniu al secolului XX poate fi considerat deceniul competivitatii. Cu toate acestea, intreprinderile nu consacra intelegerii concurentilor atata atentie si eforturi materiale si nemateriale pe cat ar trebui. Aceasta se intampla fie ca unele dintre ele considera ca infruntarea zilnica pe piata suficienta pentru a-i cunoaste si intelege pe concurenti, iar altii cred ca pot acest obiectiv prin urmarirea unor publicatii de specialitate sau prin prezentarea in fiecare an la seminarii. Alte intreprinderii nu se multumesc numai cu atat ,si,ca urmare, isi construiesc un sistem propriu de supraveghere a concurentei.Pentru a-si identifica avantajele/dezavantajele sale concurentiale si pentru a se apara de atacurile celorlalti concurenti, o intreprindere trebuie sa-si compare in permanenta produsele, preturile, modalitatile de distributie si comunicare cu cele ale concurentilor celor mai apropiati.

Pentru a-si cunoaste concurentii, o intreprindere trebuie sa-si puna si sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Cine sunt concurentii?

Ce strategie au adoptat?

Care le sunt obiectivele?

Care sunt punctele lor tari si slabe?

Care sunt modalitatile lor de reactie?

2. IDENTIFICAREA CONCURENTILOR SI A STRATEGIEI ACESTORA

Aparent, identificarea concurentilor apropiati este usoara; de exemplu, pentru COCA-COLA concurentul este PEPSI. Totusi, adevarata concurenta este mult mai vasta. Pentru intreprindere, ignorarea concurentilor potentiali se dovedeste cu timpul o sursa de pericol pentru intreaga sa activitate. Concurent nu inseamna neaparat intreprindere sau produs concurent.

In realitate, exista patru niveluri de concurenta, potrivit gradului de substitutie al produsului:

1. O intreprindere considera concurenti pe toti cei care ofera un produs (serviciu) asemanator la acelasi nivel de pret.

2. Intreprinderea largeste apoi notiunea de concurenta la toate intreprinderile care fabrica acelasi produs.

3. Intreprinderea poate sa extinda concurenta ca fiind alcatuita din tooate firmele care ofera produse pentru satisfacerea aceleiasi nevoi .

4. UItimul nivel de concurenta cuprinde toate produsele alimentare cumparate de consumatori (produse apartinand aceluiasi post din bugetul gospodariei).

Din cele prezentate mai sus rezulta ca doua concepte sunt definite in ceea priveste concurenta:

a. concurenta la nivelul sectorului de activitate;

b. concurenta care exista pe piata.

2.1. Concurenta la nivelul sectorului

Aceasta este forma de concurenta care este cel mai des luata in considerare in studiile de piata efectuate de intreprinderi, prin sector intelegandu-se ansamblul intreprinderilor care ofera produse substituibile unele prin altele.

Doua produse sunt substituibile daca au o putemiea elasticitate, adica atunci cand pretu1 unuia creste, cererea pentru celalalt creste, si invers. Uneori elasticitatea incrucisata nu apare decat progresiv, de exemplu, atunci cand consumatorii isi modifica comportamentul cu intarziere (inlocuirea chibritelor cu brichete de unica intrebuintare).

O intreprindere trebuie sa inteleaga bine natura sectorului in care intra. Pentru analiza acestuia au fost propuse scheme de analiza care s-au dovedit foarte utile. 0 schema de analiza poate prezenta urmatoarele elemente:

1. conditiile cererii si ale ofertei;

2. structura sectorului;

3. practicile comerciale;

4. performantele.

In ceea ce priveste structura sectorului, aceasta cuprinde