Concurența intreprinderilor, cooperarea și concentrarea

INTRODUCERE

„Concurenta e factorul determinant, esential în succesul sau esecul firmelor. Concurenta determina oportunitatea acelor activitati ale unei firme care pot contribui la performanta acesteia, cum ar fi inovatiile, o cultura unitara sau implementare judicioasa.” Michael E. Porter

Concurenta reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viata economica, dar si pentru viata sociala, deoarece ea este factorul motor care motiveaza, atât afacerile, cât si existenta oamenilor. Este cert ca omul, de cand se naste si pana moare, va incerca sa se adapteze mediului natural, social si economic in care traieste, ceea ce presupune ca va trebui sa cunoasca ce înseamna competitia. În primul rand, va concura cu sine insusi, pentru a-si depasi limitele si pentru a se situa intr-o pozitie favorabila in societate. Apoi, va trebui sa concureze cu alti competitori, evidentiindu-si anumite abilitati, care ii vor permite situarea pe o pozitie avantajoasa.

In general, concurenta se desfasoara între întreprinderi în calitatea lor de ofertanti (vânzatori) , fiecare concurent încercând sa satisfaca cât mai bine nevoile clientilor, mai bine decât pot sa le satisfaca întreprinderile concurente. Pentru aceasta, evident, întreprinderea va utiliza mijloacele necesare de concentrare a actiunilor sale în raport cu nevoile exprimate de cumparatori.

Concurenta loiala se caracterizeaza prin folosirea nediscriminatorie de catre vânzatori a unora dintre instrumentele amintite, în conditiile accesului liber pe piata si ale deplinei posibilitati de cunoastere a mijloacelor de reglementare a relatiilor vânzator-cumparator.

Concurenta loiala, conform reglementarilor legale, pe toate categoriile de piata, îi favorizeaza pe cei puternici, întreprinzatori, înlaturându-i pe cei slabi si inadaptabili.

Concurenta neloiala este cunoscuta si sub denumirea de concurenta incorecta sau nelegala.

Concurenta directa : când agentii economici aflati în competitie se adreseaza acelorasi nevoi, cu produse similare sau chiar identice.

O alta forma de concurenta este cea indirecta - când întreprinderile, agentii economici se adreseaza, prin oferirea unor produse diferentiate, acelorasi nevoi sau unor nevoi diferite.

Philip Kotler analizeaza urmatoarele forme de concurenta:

- Concurenta între marci, care se manifesta între întreprinderi ce ofera produse sau servicii similare la preturi de aceeasi marime;

- Concurenta la nivelul domeniului de activitate ( de exemplu industrie) care are loc între întreprinderi ce ofera acelasi produs sau clasa de produse;

- Concurenta formala, care se manifesta între întreprinderile ce ofera produse destinate sa satisfaca aceleasi nevoi;

- Concurenta generica, atunci când se are în vedere toate întreprinderile care lupta pentru aceleasi venituri ale consumatorilor.

Dar , toate aceste instrumente si mijloace utilizate în relatiile de concurenta se pot delimita în jurul celor patru piloni ai politicii de marketing : produsul, pretul, distributia si promovarea. În functie de situatia aparuta pe piata sau de intentiile întreprinderii se poate apele la unul dintre aceste elemente sau la o combinatie a lor.

I. CONCURENTA INTRE INTREPRINDERI

Mecanismul de functionare al economiei capitaliste se bazeaza pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, concurenta si libertatea agentilor economici.Practica demonstreaza ca o asemenea combinare poate aduce abundenta de bunuri si servicii pe piete.

Intr-un sens general acceptat, concurenta inseamna rivalitate intre intreprinderi, lupta, competitie. Mecanismului concurentei ii sunt asociate o serie de avantaje economice. Principalul avantaj al situatiei de concurenta pe piata este acela ca intreprinderile eficiente, inovatoare, cu costuri de productie si distributie mai scazute, se dezvolta si castiga teren in detrimentul intreprinderilor ineficiente, sclerozate, cu costuri ridicate, ajungandu-se chiar la eliminarea acestora din urma.Teoretic, intr-un mediu concurential corect, un produs sau serviciu mai bun si mai ieftin este preferat de consumatori, clienti.Firmele care ofera asemenea bunuri sau servicii au o pozitie mai buna pe piata, sanse mai mari de supravietuire si dezvoltare(mecanismele e limitare a concurentei si complexitatea mediului economic, politic si social permit ca acesta regula sa fie frecvent incalcata de intreprinderile puternice sau care incalca legea).Tendential, concurenta face posibila o buna aprovizionare cu produse si servicii.

Concurenta se dovedeste a fi un proces de stimulare a inovarii. Ea determina aparitia continua de noi informatii, produse, tehnologii, procedee, conducand, in acelasi timp, la o economisire a factorilor de productie. Intrucat, de obicei, descoperirile nu se realizeaza simultan de catre agentii economici si nici nu se aplica deodata de catre acestia, unele intreprinderi pot dobandi pozitii privilegiate.Astfel, de exemplu, un intreprinzator care a creat un produs nou sau imbunatatit sau care utilizeaza un procedeu superior, poate veni pe piata cu oferte avantajoase, tentante, castigand clienti in defavoarea celorlalti ofertanti.Concurentii care incearca sa evite o inrautatire a pozitiei lor pe piata si mai ales eliminarea, trebuie sa inventeze ceva pentru a recupera decalajul fata de adversar. Ei vor incerca sa preia produsul sau tehnologia acestuia(imitatie) sau chiar sa-l depaseasca pe scara inovarilor.Situatia nou creata determina intreprinzatorul vizat sa reactioneze de aceeiasi maniera. Rivalitatea este cea care determina intreprinderile nu numai sa caute noi cunostinte dar si sa le transpuna cat mai repede in practica. Inovarea devine forta motrice intr-un proces concurential.

Procesul pe scara inovarii este cu atat mai rapid cu cat independenta in actiune a intreprinderilor este mai mare. Aceasta pentru ca actiunea de cautare se desfasoara pe mai multe cai. Concurenta este cu atat mai benefica pentru economia nationala cu cat avem de-a face cu mai putine aranjamente si intelegeri intre firme.