Conexiunea dintre strategia organizațională și proiectarea-reproiectarea sistemului organizatoric

Introducere

Managementul strategic prevede orientarea generală tehnico-economică, pe termen lung, a întreprinderii și implică specificarea obiectivelor organizației, dezvoltarea politicilor și planurilor destinate să realizeze aceste obiective și apoi alocarea resurselor pentru iumplementarea planurilor. Managementul strategic nu reprezintă doar un proces de formulare a strategiei, ci o nouă formă de management bazată pe strategie.

Structura unei organizații este un proces continuu de stabilire a activităților necesare realizării obiectivelor fixate, de repartizare pe grupuri și persoane, de specificare a relațiilor ce trebuie angajate și menținute între grupurile și persoanele care alcătuiesc organizația în desfașurarea activităților acesteea. Prin modul în care este concepută și funcționează, structura organizației influențează nemijlocit aplicarea strategiei, facitilitînd-o și accelerînd-o sau stinjenind-o pînă la anulare.

Intotdeauna strategia are în vedere, în mod explicit și implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune și obiective.

Obiectivele reprezintă fundamentul motivațional și acțional al strategiei, calitatea lor fiind determinantă pentru performanțele viitoare ale organizației.

Sfera de cuprindere a strategiei este organizația în ansamblul său - cel mai adesea - sau părți importante ale acesteia. Chiar și atunci când se referă direct doar la anumite domenii - tehnic sau comercial, de exemplu - ea are la bază, de regulă, luarea în considerare a problemelor de ansamblu ale organizației.

Sistemul organizatoric cuprinde ansamblul elementelor de natura organizatorică ce asigură cadrul, combinarea, divizarea și funcționalitatea proceselor de muncă desfășurate în organizație în vederea îndeplinirii misiunii și al sistemului său de obiective.

Capitolul I. Interdependența dintre strategia organizațională și proiectarea sistemului organizatoric

Nevoia de organizare apare la fiecare pas, peste tot în univers, deci atât în viața particulară cât și în cea organizațională. Cu cât procesul schimbării este stăpânit cu atât organizația este mai competitivă, deci dispune de un management performant, având astfel posibilitatea și capacitatea de a se dezvolta pe multiple planuri.

Procesul de management strategic constă în grupul complet de angajamente, decizii și acțiuni necesare pentru ca o firmă să atingă competitivitatea strategică și să câștige venituri peste medie. Competitivitatea strategică este atinsă atunci când o firmă formulează și implementează cu succes o strategie creatoare de valoare. Veniturile peste medie sunt venituri în exces față de ceea ce un investitor se așteaptă să câștige din alte investiții cu un grad de risc similar.

Structurarea unei organizații este un proces continuu de stabilire a activităților necesare realizării obiectivelor de repartizare pe grupuri și persoane a responsabilităților pe care le incumba activitățile respective, de specificare a relațiilor ce trebuie angajate și menținute între grupurile și persoanele care alcătuiesc organizația în desfășurarea activităților acesteia. Prin modul în care este concepută și funcționează, structura organizației influențează nemijlocit aplicarea modelului de management strategic, facilitându-l și accelerându-l sau, dimpotrivă, stânjenindu-l până la anulare.

În proiectarea și realizarea practică a sistemului de management trebuie cunoscute și evaluate, în interdependența lor, o serie de elemente specifice funcționării unei întreprinderi:

- domeniul de activitate,

- dimensiunea întreprinderii,

- dimensiunea și structura resurselor umane, materiale, financiare,

- dispersia teritorială,

- poziția întreprinderii pe piața locală, națională, internațională.

Proiectarea interconexiunilor raționale între elementele componente ale sistemului va asigura funcționalitatea întregului sistem de management, în caz contrar, managerii se vor confrunta sistematic cu probleme de diferit gen.

Obiectivele reprezintă fundamentul motivațional și acțional al strategiei, calitatea lor fiind determinantă pentru performanțele viitoare ale organizației.

Structura a fost primul element al organizației asupra căruia s-au făcut studii amănunțite pentru a se determina relația sa cu strategia organizației și implicit cu modelul de management strategic. Structura organizatorică poate fi considerată, printr-o abordare funcțională, drept scheletul întregului organism care este firma, funcționarea acesteia fiind dependentă de modul în care sunt plasate și utilizate resursele umane de care dispune la un moment dat. Definită drept ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea astfel constituite încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor prestabilite, structura orgnizatorică este un important subsistem al sistemului de management. Componentele primare ale structurii organizatorice sunt: postul, funcția, compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhică și nivelul ierarhic.