Conflictul organizațional

Introducere

- Actualitatea temei. Rasa umană a demonstrat în mod repetat o incompetență incredibilă în rezolvarea conflictelor. Conflictul este o caracteristică intrinsecă a speciei umane în orice societate, indiferent de originile geografice, etnice sau religioase. Este, astfel, remarcabil că, în ciuda dezvoltării științelor sociale, filozofice și psihologice, omul nu a fost capabil să dezvolte o explicație coerentă pentru conflict, cu atât mai puțin o metodă adecvată de soluționare sau reconciliere .

- Scopul lucrarii: constă în demonstratrea importanța acestor aspecte prin prezentarea reperelor teoretice în domeniu, fundamentarea unor concepte de bază și aplicarea lor în studiul conflictului organizațional precum și în studiul diferitelor forme și tipuri de conflict din interiorul unei organizații. Ideea centrală de demonstrat este importanța medierii conflictului ca factor vital în atingerea maximei eficacități și eficiențe organizaționale.

- Sarcinile referatului: Abordarea conceptelor teoretice a problemei si analiza detaliată a conflictului și importanța acestuia în cadrul organzației.

- Importanta practica: Tema cercetata are o mare importanță practică , reprezentind o tema actuala ce in mod necondiționat influențează activitatea organizației . Cunoasterea tipologiei și impactul conflictului asupra organizației va permite formarea unui mediu loial si prielnic pentru derularea eficientă a activității întreprinderii..

- Metodologia cercetarii. Studiu este axat pe teorii , concept , principii elaborate si transpuse in economie . In procesul de cercetare am utilizat procedeele de deductie , inductie , analiza si sinteza, de asemenea si analogia .

- Baza informationala. Informatia teoretica din literatura de specialitate .

Abordari teoretice privind conflictul organizațional.

Termenul de „conflict” își are originea în latinescul conflictus, care semnifică ciocnire,luptă, confruntare deschisă. În accepțiunea contemporană, însăși, noțiunea de conflict semnifica întâlnirea unor sentimente, valori sau interese contrare, care se opun. În interacțiunea dintre doua sau mai multe persoane, fiecare se prezintă cu bagajul său de informații, diferite sau diferit procesate, de motive, interese, așteptări, convingeri, credințe, atitudini, valori, opțiuni. Când diferențele dintre oameni nu sunt acceptate, apare dezacordul, verbalizat sau nu aceasta este prima formă de conflict care, dacă nu este tratată corespunzător, conduce la conflicte deschise, uneori violente, cu tot cortegiul lor de daune și reparații costisitoare. Așadar, într-o formulare simplă, conflictul este expresia pluralismului intereselor,aspiraților, așteptărilor sau opțiunilor divergente.

În funcție de localizarea lor în spațiul social, conflictele se pot produce la orice nivel al organizării sociale: de la cel specific raporturilor interindividuale și intragrupale (întreprieteni, soț-soție, între membrii unui compartiment funcțional s.a.m.d.), la nivel organizațional (între conducerea administrativă și specialiști, între sindicate și patronat,între salariați și lideri sindicali etc.) sau la nivel macrosocial (între grupuri sau partide cuinterese politice diferite sau între grupuri și categorii sociale cu interese divergente, de genul celor dintre o confederație sindicală și guvern). Conflictul de muncă, ca formă de manifestare a conflictului generat de cauze care își au originea în relațiile ce se stabilesc între indivizi în procesul muncii, este, și el, o realitate obiectivă: organizația reunește în grupuri de muncă oameni cu personalități, mentalități,educație, sisteme de valori și comportamente diferite , prin urmare, menținerea unei armonii perfecte nu poate fi decât o iluzie.

Conflictul de muncă - o stare tensionată, care apare atunci când două sau mai multe parți(indivizi sau grupuri de indivizi) trebuite să interacționeze pentru a îndeplini o sarcină, a lua odecizie și a realiza un obiectiv sau a soluționa o problemă.

Se poate afirma că un conflict apare atunci când există diferențe reale de interese, precum și diferențe de percepție a acestor interese, care cresc în circumstanțe organizaționale specifice, aceasta atrăgând, drept consecință, emoțiile persoanelor implicate.

Literatura de specialitate cunoaște multiple criterii de clasificare a conflictelor. Numărul acestor criterii, gradul de diversificare a tipurilor de conflicte sunt importante în măsura în care recunoașterea formelor de manifestare a conflictelor, identificarea cauzelor apariției lor permit managerului să aprecieze evoluția și cele mai adecvate modalități de gestionare a lor.