Consecințele Protecționismului Netarifar

I. Protectionismul. Definitie si clasificare

Statele lumii recurg, în afara taxelor vamale, la un mare numar de instrumente si masuri cu caracter netarifar, în scopul protejarii pietelor interne de concurenta straina. Aceste masuri, denumite generic bariere netarifare, au cunoscut în ultimele decenii o intensificare învingatoare, atat ca numar, cât si ca grad de diversitate. Pe masura ce nivelul taxelor vamale a fost redus de catre majoritatea natiunilor lumii în urma rundelor de negocieri din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, s-au extins barierele netarifare.

Instrumentele netarifare cel mai frecvent utilizate sunt: contingentele de import si export, subventiile, taxele antidumping si compensatorii, restrictiile voluntare la export si altele. În general scopul acestor masuri este de a restrânge volumul importurilor si a încuraja productia nationala. Împiedicând accesul marfurilor din tarile în curs de dezvoltare, îndeosebi de produse prelucrate- textile, încaltaminte etc.

Cresterea popularitatii instrumentelor netarifare este legata de o serie de aspecte ce privesc evolutia comertului international începând cu deceniul VII, evolutie caracterizata printr-o atitudine deschisa si ferma a majoritatii statelor în favoarea reducerii sau eliminarii complete sunt preferate, în general taxelor vamale deoarece :

- sunt mai putin cunoscute de populatie;

- psihologic, sunt percepute cu mai putina ostilitate, data fiind aversiunea cunoscuta a populatiei pentru orice înseamna taxe si impozite;

- sunt mai dificili de contracarat de catre partenerii comerciali; daca fata de o taxa vamala de import exportatorii straini pot totusi sa-si sporeasca productia, acest lucru nu este posibil în cazul contingentului;

- impactul lor asupra importurilor vamale este uneori mai rapid decât în cazul taxelor vamale.

În general , se apreciaza ca taxele vamale si contingentele sunt perfect echivalente doar în conditii de concurenta perfecta. În toate celelalte cazuri, predomina neechivalenta adica efectele sunt similare, fara a fi identice.

Protectionismul regrupeaza ansamblul masurilor care vizeaza protectia pietei nationale contra concurentei straine. Protectionismul poate fi tarifar (taxe vamale) sau netarifar (cote,norme). Taxele vamale sunt în general calculate ad valorem, adica în fractie fixa a pretului marfurilor.

Mijlocul prin care se putea asigura prosperitatea unei natiuni si competitivitatea ei pe piata mondiala consta în dezvoltarea industriei sale, ca principala cale de dezvoltare a fortelor ei productive, iar industrializarea presupune protectie împotriva concurantilor straini mai puternici.

Comertul exterior al natiunii nu trebuie sa fie privit ca si cel al unui negustor, exclusiv dupa teoria valorilor , dupa cum afirma List, adica tinându-se seama numai de câstigul momentan de bunuri materiale. Natiunea trebuie sa tina seama de toti factorii care îi conditioneaza existenta, prosperitatea si puterea ei actuala si viitoare.

Din aceasta perspectiva, Friedrich List atribuie atât economiei nationale, cât si politicii externe protectioniste, o functie educativa, în sensul formarii si educarii natiunii respective în vederea dezvoltarii si perfectionarii fortelor productive proprii si, pe aceasta baza, a comertului interior si exterior subordonat acestor interese.

În lucrarea Sistemul national de economie politica, Friedreich List apara ideea unui protectionism educator dar temporar pentru industriile începatoare Liberul schimb ne este scopul, protectionismul ne este calea. Aceasta lucrare este destinata direct luptei împotriva dominatiei industriale a Angliei. Doctrina aceasta a fost aplicata de toate tarile europene în secolul al- XIX-lea.

Un caz special este cel al Germaniei cu adoptarea tarifului Bismarck în 1879, care viza frânarea importurilor de produse manufacturate englezesti si frantuzesti antrenându-i pe exportatorii germani sa cucereasca segmente de piata în Europa centrala, danubiana si orientala (protectionismul de cucerire).

Statele Unite, care nu au particpat la miscarea de liberalizare a schimburilor din anii 1860-1880, au cunoscut totusi o rata de crestere foarte ridicata în aceasta perioada.

Exemplul Japoniei din anii 60 pâna în zilele noastre tinde sa demonstreze ca protectionismul poate fi un avantaj determinant pentru industriile nationale. Asa cum spune Paul Bauroch Învingatorul este acela care nu joaca dupa regulile jocului.