Conspect Etică - Reconsidering approaches to moral reasoning

În acest capitol este abordat subiectul raționamentului moral, astfel încât mulți oameni de afaceri pesupun că întregul comportament al indivilor este bazat pe decizii morale. Prin urmare, eforturile lor, în general sunt îndreptate spre a ajuta oamenii să ia decizii bune, din punctul de vedere al moralității. Cu atât mai mult, aprofundarea acestui subiect introduce în mod obișnuit individul în paradigme filozofice, în care principiile raționale și procedurile obiective formează baza moralității.

Acest lucru contribuie în mod semnificativ la disocierea eticii de practica de afaceri. Distincția dintre teorie și practică, care este importantă în înțelegerea moralității care, la rândul ei, are o istorie îndelungată. Majoritatea abordărilor etice care au fost dezvoltate pornesc, într-un fel sau altul, de la două puncte de plecare, care ar putea fi descrise ca fiind fie non-consecvente, fie consecvente în orientare. O formă de raționament consecvent, de exemplu, este utilitarismul. Deontologia, pe de altă parte, este probabil cea mai importantă abordare non-consecventă. Immanuel Kant este considerat părintele deontologiei, având în vedere faptul că a aprofundat înțelegerea dreptății ca o corectitudine si a adus, de asemenea, contribuții semnificative la promovarea unui echilibru între abordările non-consecvente și cele consecvente ale eticii. Desigur, ambele practici avansează de la ipoteza generală implicită că lumea este guvernată de un sistem ordonat de reguli și principii. Rolurile proeminente pe care teoriile moraliste consecvente și non-consecvente au ajuns să joace în etica afacerilor au implicații serioase asupra disciplinei în sine. Cu atat mai mult, etica ar trebui să încurajeze oamenii să recunoască natura precară a tuturor deciziilor etice si astfel, moralitatea este fundamentală într-un domeniu de deliberare rațională obiectivă, care este păstrat liber de percepțiile și experiențele care informează relațiile și incidentele de afaceri specifice. Asadar, aici se face separarea eticii de practica de afaceri. După cum se poate observa, multe dintre abordările etice care sunt utilizate în mod obișnuit de către oamenii de afaceri contribuie într-un fel la această problemă.

Există, de asemenea, tendințe problematice care sunt comune tuturor abordărilor teoretice care de obicei informează opiniile oamenilor de afaceri și constituie etica organizațională. Primul este legat de faptul că multe dintre aceste teoriile morale privilegiază substanța și conținutul asupra procesului și procedurii în raționamentul moral și astfel pun atât de mult accent pe procedura în sine, încât nu se acordă prea multă atenție sensului bunului pe care acestă procedură îl integrează. O a doua problemă este tendința de a universaliza și, prin urmare, de a generaliza sau de a individualiza și de a personaliza până la punctul de fragmentare. O a treia problemă, strâns legată de a doua, se referă la relația dintre indivizi și grupuri, precum și la modul în care se afirmă că toate credințele morale și prioritățile sunt constituite în cadrul organizațiilor.

Moralitatea este descrisă ca aplicarea rațională a principiilor obiective la problemele practice. Acestea au adesea caracterul unor scheme majore care oferă un cadru sigur pentru certitudinea morală. În acest sens, ele funcționează ca mari narațiuni, în care realitatea este supusă unui set cuprinzător de categorii de fond. De exemplu, Hartman recunoaște cu ușurință influența pe care așteptările, percepțiile și convingerile într-un sistem organizațional le pot avea asupra raționamentului moral al indivizilor, dar nu apreciază pe deplin problema prin modul în care pune problema exercitării deliberate a dreptului lor. De asemenea, nici nu poate explica pe deplin modul în care influențează loialitatea și dezvoltarea virtuții personale. Problema dezvoltării unei perspective integrate asupra aspectelor procedurale și de fond ale raționamentului moral rămâne în continuare fară o rezolvare clară și detaliată.