Construcția statelor - secolul XXI

Introducere

“Construirea statelor consta in crearea unor noi institutii si fortificarea celor existente”

Construirea statelor, dupa cum spune si Francis Fukuyama, este una dintre cele mai importante teme ale comunitatii mondiale, deoarece sursa celor mai serioase probleme ale lumii sunt “statele slabe sau falite”.

Desi se stiu foarte multe despre construirea statelor “mai exista multe pe care nu le stim, in special despre modul de a transfera institutii puternice spre tarile in curs de dezvoltare”.

“Stim cum sa transferam resursele peste frontierele internationale, insa institutiile publice cu o buna functionare necesita anumite obiceiuri mentale si opereaza in moduri complexe, care se opun deplasarii”

Dimensiunile statalitatii

Primul capitol este dedicate cu precadere dimensiunilor statalitatii in principalele state ale lumii, cat si in cele in curs de dezvoltare.

“Statul este o straveche institutie umana care dateaza de aproximativ zece mii de ani, din epoca primelor societati agricole care au aparut in Mesopotamia. In China a existat de mii de ani un stat cu o birocratie foarte instruita. In Europa, statul modern, dispunand de armate numeroase, puteri fiscale si o birocratie centralizata, care putea sa exercite o autoritate suverana asupra unui intanis teritoriu, este mult mai recent, datand de circa patru-cinci sute de ani. Ascensiunea acestor state, cu capacitatea lor de a garanta ordinea, securitatea, legea si dreptul de proprietate, a fost cea care a facut posibila aparitia lumii economice moderne.”

Statele au o larga diversitate de functii, fie ele positive sau negative. Aceeasi putere care le permite sa protejeze dereptul de proprietate si sa garanteze siguranta publica, le permite si sa confiste proprietatea private si sa incalce drepturile cetatenilor. “Sarcina politicii moderne a fost aceea de a domesticii puterea statului, de a-i dirija activitatile spre scopuri considerate legitime de catre populatia pe care o slujeste si de a reglementa exercitarea puterii prin domnia legii.”pg 9

“Dupa al II lea Razboi Mondial, decolonizarea a dus la o frenezie a construirii statelor in toata lumea in curs de dezvoltare, incununata de succes in tari ca India si China, dar s-a produs numai cu numele in multe regiuni din Africa, Asia si Orientul Mijlociu.”

“Problema statelor slabe si a necesitatii de a construi state exista asadar de ani de zile, dar atacurile de la 11 septembrie au facut-o mai evidenta.[…] Atacurile au atras atentia asupra unei probleme centrale pentru Occident: lumea moderna ofera un pachet foarte atragator, combinand prosperitatea materiala a economiilor de piata cu libertatea politica si culturala a democratiei liberale. Asa cum subliniaza si Franci Fukuyama “este un pachet pe care-l doresc foarte multe popare ale lumii, dupa cum subliniaza fluxul de emigranti si refugiati, in mare masura unidirectionala, din tarile mai putin dezvoltate spre cele mai dezvoltate.”

Rolul contestat al statului

“Se poate afirma cu deplina certitudine ca in secolul XX, politica a fost influentata masiv de controversele privitoare la dimensiunile si puterile adecvate pentru state”

“Reducerea dimensiunilor sectorului de stat a fost tema dominanata a politicii in criticii ani optzeci si la inceputul anilor nouazeci, cand o larga varietate de tari din fosta lume comunsita, America Latina, Asia si Africa ieseau de sub guvernarea autoritara.”

“Problema era ca, desi aveau nevoie de reduceri in anumite zone, ele aveau nevoie sa fie intarite simultan in altele, Economistii care promovau reforma economica liberalizatoare intelegeau perfect acest lucru – in teorie. Dar accentual care se punea in acesta prioada inclina foarte mult balanta in directia reducerii activitatii statului, fapt care putea fi confundat sau interpretat deliberat gresit, ca un efort de a restrange in general capacitatea statului. Agenda construirii statului, care era cel putin la fel de importanta ca aceea a reducerii ponderii statului, nu beneficia nici pe departe de aceesi atentie sau aprofundare. Rezultatul a fost ca reforma de liberalizare economica n-a reusit sa-si onoreze promisiunile in multe tari. In unele, absenta unui cadru institutionalizat adecvat le-a adus intr-o situatie si mai proasta dupa liberalizare, decat daca aceasta nu s-ar fi produs deloc. Problema consta, la baza, intr-o eroare conceptuala in a disocia diferitele dimensiuni ake statalitatii si in a intelege relatiile lor cu dezvoltarea economica.”

Anvergura versus forta

Francis Fukuyama incepe analiza acestei probleme punandu-si o intrebare aparent foarte simpla: “Statele Unite au un stat puternic sau slab?”

“Un raspuns clar formulat este acela dat de Lipsetn (1995): institutiile americane sunt concepute in mod deliberat pentru a slabi sau limita exercitarea puterii de catre stat. Statele Unite au luat nastere printr-o revolutie impotriva autoritatii de stat, iar cultura politica antistatala care a rezultat a fost exprimata in constrangeri asupra puterii de stat, cum ar fi guvernarea constitutionala cu prevederi clare de protectie a drepturilor individuale, separarea puerilor in stat, federalism si asa mai departe. Lipset subliniaza faptul ca statul american al asistentei sociale a fost infiintat abia mai tarziu si ramane mult mai limitat (de exemplu, nu are un sistem de ingrijire medicala atotcuprinzator) decat acelea ale altor democratii dezvoltate, ca pietele sunt mult mai putin regularizate si ca Statele Unite s-au aflat in linia intai a retragerii asisteneti sociale de stat, in anii optzeci si nouazeci.”