Construcție Europeană

Uniunea europeana (UE)

Acest termen şi-a facut oficial apariţia în Tratatul de la Maastricht,intrat în rigoare la 1 noiembrie 1993,după ratificările naţionale ale celor 12 state membre.De la 1 ianuarie 1995,UE numără 15 membri.

Având la baza trei comunitaţi (CECO,CEE,CEEA),UE este înzestrată într-un ansamblu de politici de cooperare interguvernamentală.Articolul B din Tratatul de la Maastricht precizează cele cinci direcţii urmărite:

- Promovarea unui progres economic şi social durabil,prin punerea în funcţiune a unei Uniuni Economice şi Monetare(UEM)

- Consolidarea protecţiei drepturilor pentru cetăţenii din UE

- Afirmarea identitaţii proprii pe scena internaţionala printr- o politica externă şi de securitate comuna(PESC)

- Dezvoltarea cooperării în domeniul justiţiei

- Menţinerea şi dezvoltarea acquis-ului comunitar

Uniunea europeană este,în mod fundamental,o asociaţie politică între statele suverane,bazată pe voinţa

PREMISELE APARIŢIEI UNIUNII EUROPENE

Din cele mai vechi timpuri societăţile din spaţiul geografic european au evoluat nu doar în sensul constituirii şi consolidării statelor, ci şi în vederea stabilirii unor relaţii de solidaritate, colaborare şi cooperare între acestea, ideea de unitate a Europei este considerată ca fiind foarte veche.

Un prim exemplu de organizare politică apare în lumea vechii Elade, unde statele-cetaţi greceşti au format o uniune cu caracter militar pentru a-şi uni forţele în faţa pericolului extern.

Un alt exemplu de organizare politică îşi are originea în perioada Antichitaţii, când cuceririle romane au fost considerate ca manifestări ale unei astfel de tendinţe

De asemenea, în acest sens, putem aminti şi încercările nereuşite ale lui Carol cel Mare de refacere a graniţelor fostului imperiu al cezarilor. Aceasta va fi prima încercare de construire politica a Europei – prin cucerire sub semnul crucii, încercare incompleta si lipsită de stabilitate

Astfel de tentative unificatoare prin tendinţe de lărgire prin cuceriri continentale au mai înregistrat în istorie Otto I cel Mare , Henric al III-lea , Carol Quintul care urmărea crearea unei „Europe creştine”, dar şi Napoleon care prin crearea imperiului său urmărea sa facă „din toate popoarele Europei un singur popor”.

Pe toata perioada Evului Mediu şi până în secolul XX remarcăm constituirea mai multor alianţe, fondate din nefericire pe interese contradictorii şi bazate pe un echilibru precar, caracterizate prin modificarea lor în funcţie de circumstanţele politice

În contextul actual al unei Europe aflate într-o presupusă ,,dificultate’’ este util să destrămăm valul ce ascunde realitatea acestui proces,căci numai o provocare făra mistificări poate fi profitabilă.

Construcţia europeană constituie,făra nicio indoială ,unul dintre cele mai mari proiecte ale secolului XX.Bazat pe un anumit număr de valori cu care civilizaţia noastra se identifică (prioritatea dreptului în raport cu forţa,respectul faţă de om şi faţa de libertăţile fundamentale,apărarea păcii,încheierea tratatelor de dezvoltare şi stabilitate),acest proces,durând de mai bine de 50 de ani,a cunoscut,desigur,momente de criză,de frământare,dar şi paşi uriaşi şi succese importante.Ţări odinioară rivale şi în cea mai mare parte-răvăşite de cele mai cumplite masacre prin care a trecut bătrânul continent în timpul celui de-al doilea război mondial impărtăşesc astăzi acelaşi ,,destin comun’’.

Această lucrare,rod al unei strânsei colaborări între profesori-cercetători activând în diverse structuri şi cu acces la un public variat,conţine peste două sute de noţiuni,prezentate în ordine alfabetică,şi are drept scop clarificarea şi furnizarea unor puncte de reper atât faptice,cât analitice.

Aşa cum se va vedea,inventarierea termenilor nu pretinde să fie exhaustică.Erau necesare alegeri dictate de propria experienţa pedagogică,precum şi de preocuparea de a ajunge la esenţa lucrurilor:în funcţie de toate acestea,dar şi de obiectivele colecţiei în care apare lucrarea,nu au fost reţinuţi decât termenii-cheie sau siglele şi acronimele cel mai des utilizate.

După caz,accentul a fost pus pe prezentarea datelor statistice sau cronologice,rezervându-se un loc prioritar înţelegerii mecanismelor sau dispozitivelor legate de procesul de integrare.Articolele de fond(mai mult de douăzeci,numârând între cinci şi zece pagini),completate de recomandări privind lecturarea,prelungesc aceste informaţii,iar trimiterile permit aprofundarea uneia sau alteia dintre probleme.

Au fost priveligiate câteva aspecte: