Consultanță agricolă

Cap.I Introducere în consultanţa agricolă : principii şi concepte

I.1 Conceptul de consultanţă agricolă

Ca şi alte concepte care au aparut mai târziu în terminologia economica romaneasca, notiunea de consultanta, ca definitie, nu s-a cristalizat în tr-un concept care sa în truneasca unanimitatea.

Termenul provine din latinescul „consultare“, de la care a derivat, în franceza, „consulter“ care înseamna a întreba, a cere parere sau un sfat, dar şi a lua avizul unei persoane autorizate sau a se sfatui cu cineva.

Un prim mod de abordare considera consultanţa ca o metoda de a oferi sfaturi şi ajutoare concrete. Se apreciază procesul de consultanţă ca „o forma de a acorda ajutor, cu privire la continutul, desfăşurarea şi structura unei activităţi sau a unei serii de activităţi, acţiune în cadrul căreia consultantul nu răspunde de executarea acelei activităţi, ci ii ajută pe cei interesaţi“.

Un al doilea mod de abordare presupune consultanţa ca "un serviciu profesional specializat realizat de catre persoane special instruite şi calificate într-un anumit domeniu care ajuta, la solicitare, persoane sau organizaţii, într-un mod obiectiv şi independent sa-şi identifice şi sa-şi analizeze problemele cu care se confrunta, recomandand solutii şi ajutand, cand li se cere, implementarea acestora".

Consultanta in agricultura reprezinta, in primul rand o profesie. Ea s-a ivit din necesitatea de a asigura asistenta de specialitate (tehnica, tehnologică, economică, manageriala, juridica sau cu caracter social) sferei agriculturii, în vederea eficientizarii activitatii acesteia.

In al doilea rand, consultanţa in agricultura constituie şi o metoda de lucru, care poate fi folosita de orice intreprinzator agricol care doreste sa-şi rezolve problemele cu care se confrunta şi care apeleaza la „tehnologia“ folosita de consultant. Aceasta activitate o desfasoara şi anumite persoane (profesorii universitari, cercetătorii stiintifici, diferiti manageri), care detin competenta profesională într-un anumit domeniu, dar care ofera consultanţa in mod ocazional.

Ceea ce consideram ca este peren şi cu care suntem de acord şi cu alţi autori, consta in faptul ca in conceptul de consultanţa trebuie să se găsească următoarele elemente:

a. consultantul trebuie sa fie un altruist, impartaşind din cunoştinţele sale beneficiarului;

b. beneficiarul trebuie sa colaboreze cu consultantul cat mai mult cu putinţă, pentru ca misiunea acestuia să se încheie cu succes;

c. pentru ambii parteneri orice misiune de consultanţă reprezintă o experienţă reciproca de invatare şi de perfectionare a măiestriei profesionale.

De asemenea, in sens mai larg, în conceptul de consultanţă trebuie să se regaseasca şi continutul intrinsec al acţiunilor ce se intreprind în cadrul acestui proces, actiuni care se structureaza în mai multe tipuri:

1. Actiuni cu caracter corectiv prin care se urmăreşte ameliorarea unei situaţii ce se înrautateste sau este pe cale a se înrautati. De exemplu: starea de sănatate a unei culturi sau a unui animal, situaţia economică de ansamblu a exploataţiei agricole, scăderea producţiilor medii etc.

2. Acţiuni cu caracter informativ prin care beneficiarul obţine informaţii într-un domeniu care-i este mai puţin familiar (caracteristicile unor soiuri, rase sau hibrizi, performanţele unor tipuri noi de maşini sau de substanţe chimice, elementele tehnologice ale unei activităţi noi, modalităţile de obţinere a unor credite etc.).

3. Acţiuni cu caracter progresiv, care vizează creşterea performanţelor faţă de un nivel de referinţă. Ele se refera, de exemplu, la asigurarea de asistenţa pentru ameliorarea unor soluri, extinderea activităţii prin creşterea dimensiunii exploataţiei, cresterea cifrei de afaceri, diversificarea pieţelor etc.