Contabilitatea Managerială și Rolul Acesteia în Funcțiile Manageriale

INTRODUCERE

“Contabilii nu au o foarte bună presă în această perioadă. Lor li se

reproşează toate inconvenientele care afectează industria americană. Dar aceşti

socotitori vor râde la urmă. În întreprinderea anului 1999, contabilitatea va juca

un rol mai important. Elementele vor fi contate altfel.

Noua contabilitate de gestiune va trebui să fie mai corect denumită economie

a producţiei, diferită esenţial de cea anterioară în privinţa conceptelor

fundamentale. Ea vizează integrarea producţiei şi a strategiei.”

Peter Druker (1990)

De multă vreme sunt recunoscute conceptele de “contabilitate generală” şi “contabilitate analitică”. Practica tinde astăzi să consacre denumirile (Lassegue, 1998), de “contabilitate financiară” şi “contabilitate de gestiune”.

Prima înregistrează schimburile (fluxurile) dintre o întreprindere sau o organizaţie şi mediul său economic, exprimate prin situaţiile financiare publicate, destinate pieţelor financiare. A doua este o “contabilitate internă”, nenormalizată, ignorată de PCG 1999, utilă pieţelor financiare. Prin natura ei, rămâne “secretă”, aşa cum precizează Richard (1996), fiind rezervată managerilor. Această contabilitate cercetează performanţa economică a organizaţiei prin intermediul costurilor. Ea observă schimburile dintre întreprindere, clienţii şi furnizorii acesteia, pentru a pune în evidenţă sursele unei mai bune performanţe economice într-o economie în care parteneriatele transformă organizaţiile clasice.

CAPITOLUL I

CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

1.1.Obiectul contabilităţii de gestiune (CG). Dezvoltarea concepţiei contabilităţii de gestiune

Contabilitatea realizează reprezentarea internă şi externă a unei întreprinderi. Această reprezentare justifică existenţa a două circuite în sistemul informaţional al întreprinderii: unul, care redă imaginea întreprinderii în exterior - contabilitatea financiară, considerată „faţa externă” a întreprinderii şi altul care, descrie procesele interne ale întreprinderii, denumit contabilitatea managerială, considerată „faţa internă” a întreprinderii.

Contabilitatea de gestiune a apărut în Marea Britanie şi SUA la finele secolului XVIII, ca urmare a dezvoltării industriilor şi concurenţei. Contabilitatea de gestiune a cunoscut 2 etape de dezvoltare:

- I etapă (interbelică) – cuprinsă între cele 2 războaie mondiale. În această perioadă nu exista noţiunea de „contabilitatea managerială”, dar practica noţiunea de „contabilitatea de producţie”, care avea un singur obiectiv – calcularea costului de producţie.

- II etapă (postbelică) – cuprinde perioada de după al 2-lea război mondial, şi anume în anii 40-50 a apărut noţiunea de „contabilitatea managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că în afară de calculul costului de producţie, ea se mai ocupă şi cu begetarea, analiza, controlul, luarea deciziilor etc.

Contabilitatea managerială, numită şi „contabilitatea analitică” în Franţa sau „contabilitatea de gestiune” în România are rolul de a servi ca instrument în luarea deciziilor de către managerii firmei.

Institutul contabilităţii de gestiune american defineşte contabilitatea de gestiune astfel:”Proces de identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor de planificare, evaluare şi control în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea utilizării corespunzătoare a reurselor acesteia”.

Evoluţia contabilităţii de gestiune s-a făcut în paralel cu metodele de management şi acesteia i se cer tot mai multe analize ale datelor financiare , referitoare la: