Contabilitatea si Analiza Stocurilor in Industria Textila

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Contabilitatea si Analiza Stocurilor in Industria Textila.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 79 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domenii: Economie, Contabilitate

Extras din document

CAP.I.

STOCURI – PREZENTARE CONFORM S.I.C. ( IAS 2 )

1.1 Obiective

Obiectivul acestui capitol este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri în sistemul costului istoric.O problemă fundamentală în contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmează a fi recunoscută drept activ şi reportată până când veniturile aferente sunt recunoscute.

Acest capitol furnizează indicaţii practice referitoare la determinarea costului şi la recunoaşterea ulterioară drept cheltuială,incluzând orice înregistrare la valoarea realizabilă netă. De asemenea, standardul furnizează indicaţii practice referitoare la procedeele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

1.2 Arie de aplicabilitate

Acest standard trebuie aplicat pentru contabilitatea stocurilor în situaţiile financiare întocmite în sistemul contului istoric,cu excepţia stocurilor menţionate mai jos:

a) Producţie în curs de execuţie obţinută în cadrul contractelor de construcţie, incluzând şi contractele de prestări de servicii direct legate de acestea ( a se vedea IAS 11- Contracte de construcţie);

b) Instrumente financiare;

c) Stocuri de produse agricole, forestiere, minereuri şi producţie agricolă care aparţin producătorilor în cazul în care sunt evaluate la valoarea realizabilă netă, pe baza unor practici bine stabilite în anumite sectoare;

d) Active biologice aferente activităţii agricole ( a se vedea IAS 41- Agricultura);

Acest standard înlocuieşte IAS 2- Evaluarea şi prezentarea costurilor în contextul sistemului costului istoric- aprobat în 1975.

Stocurile la care s-a referit punctul c) sunt evaluate în anumite faze ale producţiei, la valoarea realizabilă netă. Aceste cazuri apar, de exemplu, pentru recoltele care au fost culese sau pentru minereurile care au fost extrase şi a căror vânzare este asigurată printr-un contract la termen sau garanţie guvernamentală sau dacă există o piaţă omogenă, iar riscul de a rămâne cu producţia nevândută este minim. Aceste categorii de stocuri sunt excluse din aria de aplicabilitate a acestui standard.

1.3 Definiţii

În desfăşurarea activităţii oricărui agent economic intervine circulaţia unei diversităţi de active circulante materiale ce pot îmbrăca forma stocurilor.

Stocurile sunt active:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţi;

b) în curs de producţie în vedera unei vânzări în aceleaşi condiţii de mai sus;

c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau prestarea de servicii;

Caracteristic stocurilor este că spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere ca imobilizările, stocurile şi producţia în curs de execuţie se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi de acelaşi fel, deci ele intră şi ies în şi din unitate ăn mod continuu,în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare de un an.

În cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze ale circuitului economic al unităţii productive : aprovizionare- producţie- desfacere. Pe parcursul acestor faze stocurile îşi schimbă atât forma, cât şi conţinutul lor material.

Conform celor prezentate mai sus putem spune că în cazul întreprinderilor productive - creatoare de valori noi (ex: industria textilă) în faza de aprovizionare, activele circulante sub forma disponibilităţilor băneşti se transformă în active circulante sub forma stocurilor de materii prime, şi materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate şi produse finite şi în final în faza de desfacere aceste stocuri de semifabricate şi produse finite sunt vândute clienţilor, iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în active circulante sub forma disponibilităţilor băneşti.

Acest circuit se reia în următorul ciclu de exploatare.

Stocurile includ bunurile cumpărate şi deţinute cu scopul revânzării, cum sunt mărfurile achiziţionate de un detailist în vederea revânzării sau terenurile şi alte proprietăţi imobilare deţinute în scopul de a fi revândute.

Stocurile includ, de asemenea, produsele finite sau producţia aflată în curs de execuţie, precum şi materialele şi alte consumabile destinate utilizării în procesul de producţie. În cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor, pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent ( a se vedea IAS 18- Venituri din activităţi curente).

1.4 Clasificare

a) După conţinutul economic şi destinaţia lor în activitatea întreprinderii stocurile sunt structurate astfel:

- materii prime - care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul final integral sau parţial, fie în starea lor iniţială , fie transformate;

- materiale consumabile – care participă sau ajută la procesul de fabricaţie fără a se regăsi de regulă în produsul finit. Se pot grupa în materiale auxiliare,combustibili, materiale de ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile;

- produsele – sunt bunuri, lucrări şi servicii obţinute din procesul de exploatare, destinate, în principal, livrărilor către terţi. Ele sunt reprezentate de:

- semifabricate – adică acele bunuri al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii sau se livrează terţilor;

- produse finite – adică bunurile care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, corespund cerinţelor din punct de vedere calitativ şi se depozitează în vedera livrării către clienţi;

- produse reziduale – sunt bunuri care se obţin din acelaş proces de fabricaţie, necorespunzătoare calitativ care pot fi valorificate la preţuri inferioare ca: rebuturi, materiale recuperabile, deşeuri;

- mărfurile – sunt bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării lor în starea în care au fost achiziţionate;

- ambalaje – sunt bunurile utilizate pentru protecţia materialelor şi mărfurilor pe timpul transportului şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. Se includ în această categorie ambalajele refolosibile achiziţionate, cele confecţionate de unitate şi cele restituite de clienţi, potrivit condiţiilor contractuale;

- materiale de natura obiectelor de inventar – reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentu a putea fi considerate imobilizări indiferent de durata lor de viaţă, sau au o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. De asemenea sunt asimilate acestora echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele (SDV-urile), aparatele de măsură şi control, materiale folosite la executarea anumitor produse şi alte obiecte similare;

- animalele şi păsările – respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie sau puse la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum şi animalele pentru producşia de lână, lapte şi blană;

- baracamentele şi amenajările provizorii – adică bunurile achiziţionate sau construite de întreprindere pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor de construcţii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitatea si Analiza Stocurilor in Industria Textila.doc