Contabilitatea Stocurilor

1. Noţiuni generale privind stocurile de mărfuri şi materiale

1.1. Definirea şi structura stocurilor de mărfuri şi materiale

În structura activelor curente, folosite în activitatea economică a întreprinderii, o pondere esenţială le revine stocurilor de mărfuri şi materiale şi creanţelor pe termen scurt.

Stocurile reprezintă cantităţi fizice de materiale, de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere) pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activităţii de exploatare. Caraterului continuu al producţiei (sau al desfacerii) i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocări de capital ce nu pot fi recuperate până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi nu sunt valorificate prin vânzarea şi incasarea produselor, lucrărilor sau a serviciilor realizate de către întreprindere.

Stocurile de mărfuri şi materiale cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi destinate pentru:

1. a fi consumate la prima lor utilizare;

2. a fi înregistrate ca producţie în curs de execuţie;

3. a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere, stocurile şi producţia în curs de execuţie se caracterizează prin faptul că se consumă la prima forma cât şi conţinutul lor material. Astfel, în cadrul întreprinderilor de producţie în faza aprovizionare activele circulante sub forma disponibilităţior băneşti se transformă în active circulante sub forma stocurilor de materii prime şi materiale consumabile. în faza de producţie stocurile de materii prime şi materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate şi produse finite. în faza de desfacere stocurile de semifabricate şi produse finite sunt vândute clienţilor, iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în active circulante sub forma disponibilităţilor băneşti.

În cazul unei întreprinderi de comerţ, ciclul de exploatare este realizat numai prin două faze ale ciclului economic: aprovizionare - întreprinderea cumpără bunuri, deci activele circulante băneşti se transformă în active circulante sub forma stocurilor de mărfuri şi în faza de desfacere are loc revânzarea lor în aceiaşi stare, când stocurile de mărfuri se transformă în active circulante băneşti.

Stocurile de mărfuri şi materiale cuprind :

1. materialele;

2. animalele la creştere şi îngrăşat;

3. obiectele de mică valoare şi scurtă durată;

4. producţie în curs de execuţie;

5. produse;

6. mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung achiziţionate şi destinate revânzării.

Materialele, la rândul lor, pot fi divizate în materii prime şi materiale consumabile. Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor curente (materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, materiale de construcţie, seminţe, furaje, alte materiale consumabile), care participă direct în procesul de producţie, fără a se regăsi, de regulă, în conţinutul material al producţiei fabricate.

Animalele cuprind animalele tinere existente în întreprindere (născute sau cumpărate), în scopul creşterii pentru a fi trecute la îngrăşat sau la animalele de muncă (mijloace fixe).

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată - sunt bunurile cu o valoare nu mai mare decât limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe (1000 lei), indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora (echipament de protecţie, echipament de uz general şi special, îmbrăcăminte de protecţie şi alte obiecte similare). În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt incluse şi construcţiile provizorii (neprevăzute în lista de titlu).

Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele finisate, dar nesupuse probelor şi recepţiei calitative şi cantitative sau nefinisate în întregime. Ea cuprinde atât producţia de bunuri, cât şi cea de prestări de servicii, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

Produsele sunt reprezentate de bunuri, lucrări şi servicii obţinute în diferite faze ale procesului de producţie sau alte activităţi, destinate livrării terţilor şi, în unele cazuri pentru consumul intern. Concomitent cu produsele finite, din acelaşi proces de a căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie şi care trec, în continuare, în procesul tehnologic al altei secţii sau pot fi livrate în această stare terţilor.

Mărfurile sunt bunurile pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării.

1.2. Evaluarea şi determinarea valorii de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale

În cadrul gestionării întreprinderii este necesară aprovizionarea normală ci diferite stocuri. Stocurile supranormate sunt însoţite de pierderi prin imobilizarea inutilă a capitalurilor în aceste stocuri prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazionează, prin deteriorări şi degradări de stocuri, etc. Aceste cheltuieli suplimentare inutile pot rezulta atât din stocuri insuficiente cât şi din stocuri excesive.

În aceste condiţii mărimea optimă a stocurilor este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare care variază în funcţie de numărul de aprovizionări şi cele de depozitare variabile în raport cu mărimea stocurilor. Se demonstrează uşor că această mărime optimă a stocurilor este cea care minimizează cheltuielile totale cu formarea stocurilor şi maximizează rentabilitatea activităţii de exploatare.