Conținutul legilor psihologice invocate de John Maynard Keynes pentru a explica dezechilibrele din economia contemporană

Keynesismul, sau dirijismul economic promovat de Keynes, a reprezentat o ruptura fata de liberalismul economic clasic. Aparitia keynesismului a fost determinata atât de conditiile social-istorice de dupa primul razboi mondial, cât si de noile probleme aparute în fata stiintei economice. Pacii din 1918 i-a urmat o perioada de refacere a potentialului economic devastat de razboiul mondial si totodata extinderea relatiilor economice internationale, dar curând s-a ajuns la ampla criza economica din perioada 1929-1933, însotita de somaj, inflatie si conflicte sociale, aratând lacunele doctrinelor liberalismului clasic si neoclasic. Practica infirma o buna parte a acestor doctrine în special dogma liberalismului economic, potrivit careia economia de piata se autoregleaza prin jocul liber al cererii si ofertei.

John Maynard Keynes (1883-1946)

Economist de renume mondial, mai precis, cel mai de seama economist occidental de la mijlocul sec. al XX-lea, J.M. Keynes este fiul profesorului universitar britanic de economie politica John Neville Keynes. Format la cele mai inalte universitati britanice in spiritul neoclasicismului, J.M. Keynes a fost un ganditor neconformist, care a supus criticii teoria economica dominanta din timpul sau, a avut preocupari multiple, de la stiinta si arta pana la speculatii bursiere si indeletniciri manageriale. El a fost, un timp, inalt functinar, apoi consilier la ministerul de finante britanic si in alte institutii financiare. Paralel cu aceste activitati, el detine functia de profesor universitar de economie la Colegiul Regal din Cambridge si conduce o revista economica « Economic Journal »

Opera economica a lui Keynes este vasta si diversa. Ea reflecta doua etape din gandirea sa economica :

- in prima etapa, Keynes evolueaza, in esenta, pe linia traditionala, neoclasica. Prima sa lucrare publicata in aceasta perioada s-a intitulat Circulatia monetara si finantele in India (1913), iar in anul 1919 publica lucrarea Consecintele economice ale pacii

- cea de-a doua etapa este marcata de lucrarea economica fundamentala a lui J.M. Keynes intitulata « Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor » publicata in anul 1936 si avand un succes imediat si rasunator, fiind acceptata si apreciata de majoritatea economistilor si politicienilor.

Legile psihologice

J.M. Keynes se detaseaza de economistii liberali clasici prin faptul ca neaga existenta legilor naturale sau obiective care guverneaza economia moderna si contemporana. Totodata el se desparte atat de clasici, cat si de neoclasici prin faptul ca respinge ideea autoechilibrarii spontane a economiei de piata. Keynes se apropie de neoclasici prin faptul ca in explicarea mecanismului de functionare a acestei economii, porneste de la sfera consumului si inclinatiile psihologice ale oamenilor. El vorbeste despre trei legi psihologice de care depinde comportamentul economic al oamenilor si care explica dezechilibrele din economie :

- legea inclinatiei spre consum

- legea inclinatiei spre investitii

- legea inclinatiei spre lichiditate

Legea inclinatiei spre consum

Definind legea psihologica fundamentala sau inclinatia spre consum, Keynes scrie ca psihologia colectivitatii este de asa natura, incat atunci cand se mareste venitul real global, consumul global creste, dar nu cu aceeasi marime ca venitul

Matematic, aceasta lege este exprimata printr-o fractie pozitiva, dar subunitara ( <1) care indica inclinatia marginala spre consum (c), dar ea poate fi exprimata si ca inclinatie medie spre consum ( <1) calculata pe cativa ani.

Reversul acestei legi psihologice fundamentale este inclinatia oamenilor spre economii in sensul ca partea din venit care nu este consumata