Contractele Options

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu a implementat mecanismul de tranzactionare a optiunilor pentru prima oara în România pentru a raspunde nevoilor tot mai diversificate ale clientilor sai. Piata optiunilor a devenit accesibila tuturor celor interesati din 1 noiembrie 1998.

Contractul options este un contract standardizat care, în schimbul platii unei prime catre vânzator, creeaza pentru cumparatorul optiunii dreptul, nu si obligatia, de a cumpara sau a vinde un anumit activ - o anumita cantitate dintr-o marfa, un activ monetar, financiar sau un contract futures – la un pret prestabilit, numit pret de exercitare, în perioada de valabilitate a contractului. Cumparatorul contractului poate sa-si exercite dreptul sau pâna la scadenta, sa abandoneze optiunea pâna la termenul prestabilit sau sa-si compenseze contractul.

Contractele de optiune se tranzactioneaza la aceleasi burse la care se vând si se cumpara contractele futures, ele fiind standardizate în termeni de: cantitatea activului suport, data de expirare sau pretul de exercitare, pretul la care un anumit contract futures poate fi vândut sau cumparat. Cumparatorul contractului options poate decide daca îsi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vânzare a activului, în functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune, cumparatorul trebuie sa plateasca vânzatorului, în momentul încheierii tranzactiei, o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei. Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vânzatorului contractului. În conditiile în care previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzând numai prima. În schimb, daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. În ceea ce priveste vânzatorul, câstigul sau este prima încasata de la cumparator; vânzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptând decizia cumparatorului în acest sens.

Contractele tip options, în functie de activul suport care sta la baza lor, se clasifica în:

- optiuni asupra actiunilor (stock options);

- optiuni asupra unor titluri de credit (debit options);

- optiuni asupra contractelor futures (futures options);

- optiuni asupra unor indici de bursa (index options);

- optiuni asupra marfurilor (commodities options).

Între contractele futures si cele options diferenta rezulta din obligatiile diferite ale cumparatorului si vânzatorului optiunii. În situatia unui contract futures, atât vânzatorul cât si cumparatorul sunt obligati sa îndeplineasca contractul, prin compensarea tranzactiei sau prin livrarea efectiva a obiectului schimbului. În schimb, în cazul unui contract options, cumparatorul nu este obligat sa-l îndeplineasca. Pierderea cumparatorului se limiteaza la prima platita, acesta obtinând profit daca pretul creste peste pretul de exercitare (în cazul optiunilor de tip CALL) sau scade sub pretul de exercitare (în cazul optiunilor de tip PUT) cu valoarea primei platite. În calitate de vânzator, acesta, în schimbul primei platite este obligat sa îndeplineasca contractul asa cum doreste cumparatorul.

Avantajele optiunilor

Optiunile sunt instrumente financiare folosite cu succes de operatorii de pe pietele bursiere dezvoltate deoarece ele ofera oportunitati multiple. Cel mai important avantaj al optiunilor este acela ca, asumându-si un risc limitat - cel al pierderii primei platite initial - cumparatorii pot obtine câstiguri nelimitate. Cu alte cuvinte, suma maxima pe care o poate pierde un cumparator este egala cu prima platita vânzatorului la încheierea contractului. Din acest motiv, optiunile sunt utilizate cu mare succes în scop de hedging, limitând considerabil costurile agentilor care doresc sa se protejeze în plus, Casa Româna de Compensatie a stabilit pentru optiuni un sistem de marje deosebit de avantajos.