Contractul de Antrepriză în Construcție Capitală

Notiunea contractului de antrepriza în constructie capitala.

Cel mai cunoscut gen de antrepriza este antrepriza de constructii; construire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere etc.) de cladiri (edificii) si alte imobile (constructii de orice fel, cum ar fi cai de comunicare, dotari subterane, împrejmuiri etc.), precum si lucrari de instalatii de proiectare a lucrarilor de constructii. În limbaj curent, prin antreprenor se întelege persoana care se obliga sa execute lucrari de constructii, cu materiale proprii sau cu ale clientului.

Constructia capitala din punct de vedere economic apare ca o activitate de creare si de mentinere a fondurilor fixe.

Se cunosc trei metode de realizare a constructiilor capitale:

- Metoda gospodareasca – în acest caz toate lucrarile de constructie si montaj se exercita cu fortele si mijloacele investitorului.

- Metoda antreprizei – în acest caz toate lucrarile se executa de agenti economici specializati în constructii care actioneaza permanent ca antreprenori.

- Metoda maxta – îmbina formele susnumite.

Definitia contractului de antrepriza în constructie capitala:

În baza contractului de antrepriza în constructie capitala, organizatia antreprenorul se obliga sa construiasca cu fortele si mijloacele sale proprii si sa predee organizatiei – client (benificiar) obiectul prevazut de contract în conformitate cu documentatia de proiect si deviza de cheltueli, aprobat în termeni stabiliti iar clientul se obliga sa puna la dispozitia antreprinorului un santier de constructii, sa predea documentatia de proiect si deviza, sa asigure finantarea la timp a lucrarilor de constructie, sa receptioneze obiectul si sa achite costul lui (art.377 Cod Civil R.M.).

Din difinitia data rese ca contractul de antrepriza în construcie capitala este un contract:

- Bilateral;

- Consensual;

- Oneros;

În prezent reesind din punctul libertatii contractuale a decazut caracterul planificat a acestui contract.

1. contractul este bilateral sau sinalagmatic când partile se obliga reciproc una catre alta. Rezulta ca specificul contractului sinalagmatic consta în caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor partilor.

2. contractul cu titlu oneros este acela în care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj. Mai concret „se numeste contract cu titlu oneros acela în care fiecare dinte parti urmareste un folos, o contraprestatie, în schimbul aceleia pe care o face ori se obliga s-o faca, în favoarea celeilalte parti.”

3. contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplu acord de vointa al partilor (solo consensu).

Codul civila al Republicii Moldova a renuntat la caracterul imperativ al normelor ce reglementeaza contractul de antrepriza în constructie capitala, orientând partile spre o reglementare contractuala a raporturilor.