Contractul de depozit

Capitolul I

Noțiunea, caractere juridice și felurile contractului de depozit

1. Noțiunea contractului de depozit

Depozitul este contractul prin care depozitarul primește de la deponent un bun mobil, cu obligația de a-l păstra pentru o perioadă de timp și de a-l restitui în natură.

Prin intermediul contractului de depozit se transmite de la deponent la depozitar detenția precară și paza bunului.

Transferul pazei bunului implică firește și ransferul obligației de conversare a bunulu la depozitar

2.Caracterele juridice al contractului de depozit

Contractul de depozit este un contract:

a)numit, fiind reglementat anume de Codul civil

b)real, pentru formarea căruia este necesar, pe lîngă acorul de voință al părinților, și predarea bunului de către deponent depozitarului, cu exepția cazului cînd bunul se află deja la depozitar.

Remiterea bunului este o condiție penru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu exepția cazului cînd depozitarul deține deja bunul cu alt titlu[art.2.103 alin(2)C. civ].

Simplu acord e voință al părților este o promisiune bilaterală(un antecontract) de depozit, și un contrract de depozit.

c) cu titlul gratuit sau cu titlu oneros

Depozitul este cu titlu gratuit, dac din convenția părților sau din uzanțe ori din alte împrejurări, precum profesia depozitarului, nu rezultă că trebuie să fie plătită o renumerație[ art. 2.106 C. civ].

Prin urmare, depozitul este gratuit prin natura sa, dar nu prin esența sa.

Depozitul cu titlu gratuit ste un contract dezinteresat, și nu o liberalitate, deci nu îi sunt aplicabile regulile privitoare la reducțiunea, revocarea și raportul liberalitățolor.

-1-

Dacă depozitarul desfășoară această activitate cu caracter obișnuit(profisional), depozitul este preumat a fi cu titlu oneros.

1. Felurile depozitului

Codul civil reglementează patru forme de depozit covențional, și anume depozitul obișnuit, depozitul necesar, depozitul hotelir și depozitul sechestru convențional.

Precizăm, că depozitul-sechestru poate fi și judiciar atunci cînd este dispus de instanța de judecată.

Capitolul II Depozitul obișnuit(voluntar)

1. Condiții de validitate

- Consimțămîntul părților

Consimțămîntul părților (deponnt și depozitar) ese o condiție necesară, dar nu și suficientă, pentru formarea ontractului de depozit.

Pentru formarea ontractului de depozit, contract real, este necesară, pe lîngă consimțămîntul părțiolor li concomitent cu aceasta, și predarea(remiterea) matrială a banului dat în depozit.

Comsimțămîntul e de regulă exprimat expres, dar poate fi și tacit.

Cînd consimțămîntul este exprimat tacit, rezultînd din predarea și respectiv primirea bunului de către depozitar, dovada contractului de depozit, ăn cazul refuzului de restituire a bunului către depoziitar, va fi imposibil de făcut de deponent, astfel decît prein un înscris, întrucît Codul civil prevede că ,, pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie încheiat în scris,,. Cu alte cuvinte proba c martori sau prezumții este inadmisibilă în dovedirea depozitului voluntar.

2.Efectele contractului de depozit voluntar

1. Obligațiile depozitarului

a) Obligația de a păstra și conserva bunul primit în depozit

Depozitarul răspunde dacă nu s-a convenit astfel, numai în cazul în care nu a depus deligența dovedită pentru păstrarea proporțiilor sale bunuri[art.2.107 alin(1) C civ.].