Contractul de Report

CAPITOLUL I

I.1 Noţiuni generale ale contractului de report

Legea consideră că fapte de comerţ: actele juridice sau operaţiunile prevăzute de art.3 Cod comercial. Aceste fapte de comerţ sunt denumite obiective, deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorită naturii lor şi pentru motive de ordine publică. Categoria faptelor de comerţ obiective include, alături de operaţiunile de interpunere şi de întreprinderi, faptele de comerţ conexe. Faptele de comerţ conexe sunt acele acte juridice sau operaţiuni care dobândesc comercialitate datorită strânsei legături pe care o au cu acte sau operaţiuni considerate de lege fapte de comerţ.

Din categoria faptelor de comerţ conexe face parte şi contractul de report.

Art.3, pct.3 Cod comercial prevede că sunt fapte de comerţ contractele de report asupra obligaţiilor de stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ. Reportul este o cumpărare de bani gata, de titluri de credit şi revânzare simultane cu termen, între aceleaşi părţi, a unor titluri de aceeaşi specie. Reportul fiind un act obiectiv de comerţ, este întotdeauna act de comerţ, indiferent de calitatea parţilor ce-l încheie sau de scopul în care face operaţia. Deci, actul este considerat comercial atât pentru report cât şi pentru reportator. El este un contract real, predarea efectivă de titluri fiind un element esenţial al contractului de report. Contractul de report are o mare asemănare cu contractul de gaj şi cu contractul de vânzare cu drept de răscumpărare. El se deosebeşte însa de contractul de gaj prin aceea că la gaj creditorul dobândind numai posesia lucrului gajat, trebuie să restituie acelaşi lucru, riscul obiectului gajat privindu-l pe creditor, pe când la report, reportatorul dobândind proprietatea titlului, riscul pierderii prin caz fortuit îl priveşte pe dânsul, el neavând obligaţia să restituie aceleaşi titluri, ci numai titluri de aceeaşi specie.

De asemeni, contractul de report, se deosebeşte şi de contractul de vânzare cu pact de răscumpărare, prin aceea că la acesta din urmă, răscumpărarea este facultativa pentru vânzători, pe când la report, răscumpărarea este obligatorie, ea făcându-se simultan cu vânzarea, şi ea se referea la titluri "de aceeaşi specie", şi nu la aceleaşi titluri, ca la contractul de vânzare cu pact de răscumpărare. Majoritatea doctrinei îl considera că un contract sui-generis.

Avantajul ce-l oferă contractul de report reportatorului, este că acesta obţine pentru titlurile sale, o sumă mai mare de bani decât se obţine dându-le gaj şi totodată el nu se desparte definitiv de aceste titluri, iar avantajul reportatorului consta în aceea că în afară de preţul reportului, primeşte în plină proprietate titlurile, putând dispune după plac de ele până la termen.

Deportul este o operaţie inversă reportului, luând fiinţa atunci când cineva având nevoie de titluri pentru scurt timp, cumpăra asemenea titluri, nevânzând cu termen, către aceeaşi persoană, aceeaşi cantitate de titluri de aceeaşi specie. Asemenea cazuri se pot ivi spre exemplu, când cineva are nevoie de un anumit stoc de acţiuni, pentru adunarea generală a unei societăţi, sau pentru exercitarea dreptului de opţiune la o nouă emisiune.

I.2 Definiţia, incheiera şi executarea contractului de report

Potrivit art. 74 Cod comercial, contractul de report consta în cumpărarea de bani gata a unor titluri de credit, care circulă în comerţ şi în revânzarea simultană cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoană, a unor titluri de aceeaşi specie.

Aşa cum rezultă din acesta definiţie, în concepţia Codului comercial, contractul de report este un act juridic complex, care cuprinde o dublă vânzare; o vânzare se execută imediat, atât în privinţa predării titlurilor, cât şi a preţului, iar cea de-a doua este o revânzare cu termen şi la un preţ determinat.

În temeiul contractului de report, o persoană deţinătoare de titluri de credit care circulă în comerţ (denumită reportat), da în raport (vinde temporar) aceste titluri unei persoane (denumită reportator, de obicei un bancher), în schimbul unui preţ plătibil imediat. Dar, prin acelaşi contract se înţelege că la un anumit termen, reportatorul să revândă reportatului titluri de credit de aceeaşi specie, primind preţul determinat.

Contractul de report se încheie prin remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar dacă acestea sunt nominative, prin îndeplinirea formalităţilor necesare pentru transmiterea lor .

În doctrina se arăta ca redactarea art.74 Cod comercial este defectuoasa şi deci, ea nu poate constitui un temei pentru calificarea contractului de report.

Majoritatea autorilor sunt de părere că cele două vânzări nu trebuie privite ca vânzări separate, ci ca elemente esenţiale inseparabil unite ale unui contract unic încheiat între aceleaşi persoane, cu acelaşi obiect şi un singur preţ. Unii autori susţin că deşi execuţia contractului cuprinde doua faze: cea a cumpărării cu bani gata şi a vânzării cu termen, totuşi el urmează a fi considerat ca o operaţie unică, cele două vânzări unite în mod inseparabil, formând elementele esenţiale ale unui singur contract.

Tocmai pentru a nu se creea confuzia că ar fi vorba de două operaţiuni distincte, Vivante criticând definiţia data de Codul comercial, defineşte în felul următor reportul: "Contractul de report se constituie printr-un dublu transfer, în sens opus, de bani şi titluri de credit de aceeaşi specie, între aceleaşi persoane, la scadente diferite şi pentru o compensaţie determinată .