Extras din referat

Contractul de transport aerian

Înca de la descoperirea si lansarea în trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atentia comunitatii internationale datorita unor avantaje certe în raport cu alte mijloace de transport si, mai ales, datorita rapiditatii si confortului.

Totodata, transportul aerian a ridicat si ridica unele probleme privind siguranta efectuarii fiecarei deplasari în conditii de deplina securitate. Tocmai datorita particularitatilor transportului aerian, s-a vazut necesara elaborarea unor norme cât mai complete, în masura sa garanteze nu numai eficacitatea acesteia, ci si un alt grad de securitate pentru calatori, cât si pentru marfa. Astfel, în 1929 s-a adoptat Conventia de la Varsovia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian . În 1924, la Chicago, în S.U.A s-a adoptat Conventia privind aviatia civila internationala . Datorita evolutiei traficului aerian în 1955 s-au facut mai multe modificari si completari Conventiei din 1929 prin Protocolul semnat la Haga la 28 Septembrie 1955 si prin Conventia complementara la Conventia de la Varsovia, încheiata la Guadalajara (1961).

Conventia privind modificarea anumitor reguli referitoare la transportul international aerian se aplica “tuturor formelor de transport aerian” de persoane, bagaje si bunuri .

Expresia “transport international” înseamna potrivit definitiei data de conventie orice transport în care, potrivit contractului încheiat între parti, locul de plecare si de sosire (de destinatie), indiferent de întreruperi, sunt situate în interiorului a doua parti contractante.

Transportul efectuat de mai multe aeronave în mod succesiv este considerat, în baza Conventiei, un transport unitar, în cazul în care a fost organizat de parti “în forma unei singure operatii”. Acest transport poate face obiectul unui singur contract sau a unei serii de contracte fara a-si pierde caracterul sau international.

Drepturile, obligatiile si raspunderea expeditorului

Fiecare transportor de bunuri are dreptul sa ceara expeditorului sa-i prezinte un document si fiecare expeditor al bunurilor are dreptul sa-i ceara transportatorului “sa accepte acest document”.

Absenta, neregularitatea sau pierderea acestui document “nu afecteaza existenta si validitatea contractului de transport”, care este guvernat de prevederile Conventiei (art.9).

Daca – la cererea expeditorului – transportatorul a întocmit documentul, el va trebui, în caz de nevoie, sa dovedeasca ca a facut acest lucru “în numele expeditorului”.

Expeditorul este raspunzator de exactitatea declaratiilor facute cu privire la bunuri, date consemnate în documentul de expeditie.

Expeditorul este raspunzator de daunele suferite de transportator sau de orice alta persoana, ca urmare a declaratiilor sale “incomplete, incorecte si inexacte”.

The Air Consignment Note este prima dovada a încheierii contractului, a primirii bunurilor si a precizarii conditiilor efectuarii transportului.

Expeditorul are dreptul – pe raspunderea sa – sa dispuna debarcarea bunurilor pe aerodromul de destinatie sau pe unul din aerodromurile de oprire ale aeronavei în drumul acesteia la destinatie. El poate sa solicite livrarea marfurilor altei persoane decat destinatarului; el poate dispune ca marfurile sa fie aduse înapoi pe aerodromul unde au fost îmbarcate.

Drepturile conferite expeditorului înceteaza în momentul în care “încep drepturile destinatarului”. În cazul în care destinatarul nu accepta documentul de expeditie a marfurilor, ori daca nu poate comunica cu expeditorul, acesta îsi reia dreptul de a dispune de marfuri.