Contractul de Vânzare - Cumpărare Comerciala

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE COMERCIALĂ

1.1. Importanţa contractului de vânzare-cumpărare comercială

Contractul de vânzare-cumpărare constituie principalul instrument juridic al comerţului iar operaţiunile de vânzare-cumpărare sunt cele mai frecvente întâlnite în activitatea comercială.

Contractul de vânzare-cumpărare comercială este strâns legat de producţia de mărfuri; el constituie instrumentul juridic prin care se realizează circulaţia mărfurilor Prin mijlocirea contractului de vânzare-cumpărare, mărfurile ajung de la producător la consumator.

Dar, contractul de vânzare-cumpărare comercială prezintă interes şi pentru activitatea de producere a mărfurilor. El este folosit pentru aprovizionarea cu materiile prime, materialele etc. necesare producţiei şi, totodată, pentru desfacerea mărfurilor realizate.

Cum activitatea comercială se realizează nu numai direct, ci şi prin intermediari, contractul de vânzare-cumpărare comercială reprezintă actul juridic cel mai des întâlnit ca obiect al contractelor de intermediere: contractul de mandat, contractul de comision şi contractul de consignaţie.

1.2. Caracterele contractului de vânzare-cumpărare

Pentru a avea o imagine completă a contractului de vânzare-cumpărare utilizat în comerţ, trebuie sa ne referim la doua caractere ale acestuia: ,,caracterul comercial” şi, atunci când este folosit în tranzacţiile internaţionale de acest fel, ,,caracterul internaţional”.

Caracterul comercial al contractului de vânzare-cumpărare este trăsătura care îl diferenţiază de vânzarea civila (pe plan internaţional, însă, aceasta diferenţiere prezintă o importanta redusa deoarece convenţiile internaţionale şi legile uniforme în materie nu fac deosebirea intre vânzarea civila şi cea comerciala, supunându-le pe amândouă aceleiaşi reglementari-a se vedea convenţia de la Haga, din iunie 1955, asupra legii aplicabile vânzării internaţionale de bunuri mobile corporale şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţionale de mărfuri, de la Viena din 11 aprilie 1980).

Caracterul internaţional este relevat de faptul ca părţile contractante îşi au stabilimentul lor în state diferite (art. 1 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri).

Sub aspectul structurii sale, vânzarea-cumpărarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile. Într-adevăr, şi intr-un caz şi în altul este vorba de un contract prin intermediul căruia se transmite proprietatea unui lucru în schimbul unui preţ. Ceea ce deosebeşte vânzarea comercială de vânzarea civilă este funcţia economică a contractului şi anume interpunerea în schimbul bunurilor. Aceasta funcţie conferă vânzării-cumpărării caracter comercial.

Având în vedere aceasta deosebire, Codul comercial stabileşte anumite reguli speciale referitoare la obiectul şi finalitatea vânzării-cumpărării comerciale

1.3. Condiţiile legale ale vânzării-cumpărării comerciale

Art.3 C.com. precizează actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile pe care legea le declara ca fapte de comerţ. Astfel, sunt considerate fapte de comerţ cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria. Are aceeaşi valoare şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit care circula în comerţ.

De asemenea, sunt fapte de comerţ vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natura sau prelucrate şi vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit care circula în comerţ, când au fost cumpărate în scop de revânzare sau închiriere.

Potrivit Codului comercial, cumpărarea şi vânzarea comercială pot avea ca obiect numai bunurile mobile: productele, mărfurile, obligaţiunile statului şi alte titluri de credit.

PRODUCTELE sunt produsele naturale ale pământului, care se obţin prin cultura sau exploatare directa (de exemplu, cerealele, legumele etc.) sau produsele animalelor (de exemplu, laptele, lână etc.)

MĂRFURILE sunt produse ale muncii destinate schimbului, prin vânzare-cumpărare.

TITLURILE DE CREDIT sunt înscrisuri în baza cărora titularii au calitatea sa exercite drepturile specificate în cuprinsul lor. Întrucât aceste documente încorporează anumite drepturi, titlurile de credit pot fi obiect al titlului de proprietate, precum şi al unor operaţii juridice, între care şi vânzarea-cumpărarea.