Contribuția lui Adam Smith la Dezvoltarea Liberalismului Economic

Liberalismul clasic

Pe măsură ce economia de piaţă s-a dezvoltat pe întreg parcursul sec. XVII, deficienţele doctrinei şi politicii economice mercantiliste s-au agravat, fiind criticate de

generaţiile mai noi de economişti moderni, astfel că s-a ajuns la scăderea considerabilă a credibilităţii mercantilismului, la aşa numita “criză a mercantilismului”.

În efortul lor de a depăşi criza mercantilismului, generaţiile mai noi de economişti, care urmăreau înnoirea gândirii economice, au operat trei schimbări esenţiale:

- au deplasat centrul investigaţiilor din sfera circulaţiei mărfurilor (a comerţului) în sfera producţiei de bunuri materiale, proiectând apoi concluziile obţinute aici şi asupra celorlalte sfere ale economiei (repartiţie, comerţ, consum);

- au înlocuit metoda descriptivă cu metoda analitică, respectiv abstractizarea şi generalizarea, încercând cu ajutorul matematicii şi statisticii să descopere anumite “regularităţi” sau “legi” în domeniul economic;

- au respins voluntarismul mercantiliştilor, pronunţându-se în favoarea libertăţii de acţiune şi gândire a agenţilor economici şi împotriva intervenţiei statului în economie.

Liberalismul în concepţie, teorie, doctrină şi mişcare s-a constituit treptat în sec. XVII – XVIII. Ca orice mişcare spirituală, ştiinţifică şi practică a evoluat pe parcursul istoriei îmbrăcând variate forme: de la anarhism (care neagă statul opunându-l pe individ statului) la democraţie economică şi politică (care nu neagă autoritatea statului ci o admite în limite socotite rezonabile) şi până la etatism (care zeifică statul, subordonând individul statului). Varietatea formelor liberalismului, coexistente sau care se succed, dispuse într-o gamă largă, face dificilă definirea lui directă şi se recurge de multe ori la determinări indirecte, prin comparaţie.

Această schimbare de paradigmă s-a dovedit extrem de fertilă pentru procesul cunoaşterii economice. În jurul ei s-a adunat o adevărată constelaţie de economişti închegându-se treptat doctrina economică a liberalismului, doctrină ce va domina gândirea economică din epoca modernă.

Atributul de clasic subliniază aportul teoretic substanţial al acestor gânditori la făurirea ştiinţei economice şi la motivarea teoretică a politicii economice a liberului schimb.

Principalele trăsături ale paradigmei liberalismului clasic sunt:

- aspiraţia spre libertate (de gândire şi de acţiune);

- apărarea proprietăţii private şi a individualismului. Liberalii clasici erau convinşi că cele mai bune decizii puteau fi luate de fiecare agent economic în parte în funcţie de interesele sale;

- existenţa ordinii naturale în economie, ceea ce presupune “autoreglarea” economiei de piaţă prin mecanismul preţurilor asigurându-se astfel pe termen lung.

Doctrina lui Adam Smith

Adam Smith a fost un gânditor scoţian cu preocupări multiple (literatură, filozofie, matematică, economie), om de o vastă cultură care, aşa cum s-a mai spus, a reprezentat fidel sec. XVIII în care a trăit şi a exprimat nazuinţele sale. Tocmai legarea de realitatea timpului său şi înţelegerea ei profundă i-au permis lui Adam Smith să reformeze cunoştinţele economice şi să făurească un întreg sistem ştiinţific şi să devină astfel, cum avea să- l numească Fr. Engels „Lutherul economiei politice”.