Controlul de Gestiune

1. Definirea controlului de gestiune

Controlul de gestiune este constituit din ansamblul proceselor prin care managerii se asigură că resursele sunt obşinute şi utilizate cu eficienţă, eficacitate şi pertinenţă, conform obiectivelor organizaţiei, iar acţiunile se desfăsoară în sensul strategiei definite.

În literatura de specialitate, controlul de gestiune este definit ca fiind procesul prin care managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă, eficacitate şi pertinenţă pentru realizarea obiectivelor organizaţiei.Trebuie făcută distincţia între gestiune şi management. Tratarea sistemică a gestiunii şi examinarea definiţiilor sale lasă impresia unei dominante a elementelor care constituie caracteristici ale managementului. Diferenţa dintre cele două noţiuni provine, în primul rând, din abordările diferite ale modului de elaborare şi alegere a strategiilor.

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, noţiunea de gestiune provine de la latinescul gestio, gestionis sau de la gestion în franceză, având înţelesul de a administra, a păstra şi a răspunde de anumite bunuri aparţinând cuiva, unui proprietar. Referitor la întreprinderea modernă această noţiune are o semnificaţie mai largă decât cea limitată strict la integritatea patrimonială, domeniul gestiunii fiind asimilat “ pilotajului unui sistem al unei organizaţii complexe fiind considerat un proces specific constând în activităţi de planificare, organizare, impulsionare şi de control vizând determinarea şi atingerea de obiective ca urmare a folosirii forţei de muncă şi a punerii în lucru şi a altor resurse. Pot fi enumerate astfel câteva definiţii ale controlului intern pe care le consider reprezentative:

1.Controlul intern este ansamblul măsurilor de siguranţă ce contribuie la conducerea întreprinderii. El are drept scop, pe de o parte, să asigure protecţia, ocrotirea patrimoniului şi calitatea informaţiei, şi pe de altă parte, să asigure aplicarea instrucţiunilor conducerii şi să favorizeze ameliorarea performanţelor. Se manifestă prin organizarea, prin metodele şi procedurile fiecărei activităţi a întreprinderii pentru a menţine perenitatea acesteia.

2. Controlul intern este constituit din ansamblul măsurilor de control contabil şi de altă natură pe care conducerea le-a stabilit, aplicat şi supravegheat pentru ca să asigure: protecţia patrimoniului, regularitatea şi sinceritatea înregistrărilor contabile, conduita ordonată şi eficace a operaţiunilor întreprinderii, precum şi conformitatea deciziilor cu politica întreprinderii.

3. Controlul intern cuprinde ansamblul sistemelor de control financiar adoptate de conducere, cu scopul de a putea dirija afacerile întreprinderii într-un mod ordonat şi eficace, protejând activele întreprinderii şi garantând pe cât este posibil exactitatea şi exhaustivitatea informaţiilor înregistrate.

4. Controlul intern este format din planurile de organizare şi din toate metodele şi procedurile adoptate în interiorul unei întreprinderi pentru protecţia activelor sale, controlarea exactităţii informaţiilor furnizate de contabilitate, creşterea eficienţei şi asigurarea respectării instrucţiunilor conducerii. Un sistem de control intern nu se limitează numai la aspectele ce interesează doar departamentul contabil şi pe cel financiar.

În sens larg, controlul intern comportă două categorii de măsuri, şi anume, măsuri contabile şi măsuri administrative. Prin măsuri administrative se înţelege îndeosebi planul de organizare, procedurile şi documentele care interesează procesul decizional, conducând la întărirea tranzacţiilor începând de la direcţiune. Prin măsuri contabile se înţelege planul de organizare, procedurile şi documentele care interesează ocrotirea activelor şi fiabilitatea stării financiare.

5. Controlul intern este planul organizării şi ansamblul coordonator al tuturor metodelor şi procedurilor adoptate în cadrul unei întreprinderi pentru protejarea valorilor active ale acesteia, pentru asigurarea exactităţii şi fidelităţii informaţiilor contabile. Noţiunea de control intern cuprinde controlul administrativ intern, controlul contabil intern, verificarea internă a operaţiilor şi autocontrolul.