Controlul Financiar Executat prin Cenzori

Introducere

Trǎim într-o lume a resurselor limitate. În faţa unei asemenea situaţii, societatea mileniului trei nu are decât o singură soluţie: valorificarea singurei resurse inepuizabile, creativitatea şi inteligenţa.

Evoluţia societăţii este grevată esenţial pe amplificarea continuă a capacităţii de informare. Fiinţa umană păstrează astfel în permanenţă, vocaţia spre progres şi civilizaţie.

Trăim în imperiul informaţiei, într-o lume a competiţiei unde adevărata "avere" se măsoară în cantitatea şi calitatea informaţiei obţinute la un moment dat. Ea prevalează, adeseori potenţialul economic, tehnologic sau umanitar.

Napoleon Bonaparte considera că „INFORMAŢIA EXACTǍ, DEŢINUTǍ LA MOMENTUL OPORTUN ASIGURǍ 99 % DIN VICTORIA ORICǍROR BǍTǍLII."

Astfel cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acesteia de a asigura profit, a solvenţei comerciale ori de faliment, în care se pot afla agenţii economici, la un moment dat, este asigurată cu ajutorul contabilităţii reale operative, ştiinţific organizată şi a controlului financiar, organizat şi exercitat în mod exigent şi competent.

Controlul financiar executat prin cenzori

La nivelul societăţilor comerciale şi altor forme de organizare a agenţilor economici, controlul financiar se realizează prin cenzori, precum şi prin organe şi forme prevăzute în actele normative, contractele de societate şi statutele pro-prii de înfiinţare şi organizare. Dacă în ce priveşte controlul financiar al statului exercitat de organele specializate ale Ministerului Finanţelor se poate spune că acesta este organizat şi funcţionează în bune condiţiuni, nu acelaşi lucru se poate spune despre controlul financiar propriu exercitat la nivelul societăţilor comerci-ale.

Sunt cazuri când societăţi comerciale nu au prevăzute în structura organizatorică compartimente specializate de control financiar preventiv şi de gestiune, considerându-se eronat ca fiind suficiente comisiile de cenzori. Cu toate că acestora le revin importante atribuţiuni pe linia verificării modului cum sunt gospodărite mijloacele materiale şi băneşti ale unităţii, totuşi considerăm că prin îndeplinirea acestor atribuţiuni nu pot fi acoperite în întregime cele două forme de control necesare într-o unitate: controlul preventiv şi controlul de gestiune. Având neajunsul exercitării unui control financiar prin compartimente cu sarcini de serviciu propriu, totuşi controlul prin cenzori funcţionează satisfăcător la societăţile comerciale, având drepturi şi atribuţiuni clar stabilite prin lege şi statute proprii.

1. Organizarea controlului financiar prin cenzori

 Alegerea cenzorilor

Pentru exercitarea auditului statutar sau legal, adunările generale ale acţionarilor din cadrul societăţilor comerciale aleg trei cenzori şi un supleant, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare; numărul cenzorilor (titulari) este în toate cazurile impar, din care unul este preşedinte şi tot atâţia supleanţi. Cel puţin unul din cenzori trebuie să fie contabil autorizat în condiţiile legii sau expert contabil. La societatea pe acţiuni, cenzorii trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorilor contabili. Majoritatea cenzorilor şi a supleanţilor trebuie să fie cetăţeni români.

Cenzorii se aleg de adunarea generală a societăţii comerciale cu mandat pe o durată de trei ani şi cu posibilitatea de realegere. La societăţile comerciale pe acţiuni cu capital majoritar de stat, unul dintre cenzori este, în mod obligatoriu, reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor.