Contul, instrumentul de bază al contabilității

Fiecare stiinta se caracterizeaza prin obiect si metoda. Obiectul precizeaza fenomenele si procesele care constituie sfera de preocupare a stiintei respective. Prin definirea obiectului se stabileste pozitia unei stiinte în cadrul sistemului stiintelor. Metoda asigura calea cea mai potrivita prin care se studiaza elementele care constituie obiectul unei stiinte. Prin metoda se întelege modul de a studia, a cunoaste, a cerceta obiecte si fenomene sau modul de a rezolva o anumita problema. Obiectul si metoda unei stiinte, determinate odata cu aparitia stiintei respective, se dezvolta pe masura ce apar noi fenomene incluse în obiect, care trebuie investigate prin noi procedee.

Între obiectul si metoda contabilitatii exista relatii de interdependenta, de conditionare reciproca, în cadrul carora obiectul detine rolul principal; desi subordonata obiectului, metoda poate îndeplini un rol activ, identificând noi fenomene care apar ca urmare a progresului economico - social si care trebuie incluse în obiect.

Contabilitatea studiaza elementele ce constituie obiectul sau de studiu folosind o serie de tehnici, procedee si instrumente care reprezinta metode de cercetare a contabilitatii. Complexitatea obiectului de studiu al contabilitatii conduce la complexitatea metodei de cercetare. Procedeele înglobate în metoda contabilitatii sunt adecvate specificului fenomenelor cercetate. La stabilirea acestor procedee s-a tinut seama de urmatoarele caracteristici ale obiectului de studiu al contabilitatii:

1) dubla reprezentare a patrimoniului, pe de o parte sub aspect economic iar pe de alta parte sub aspect juridic. Dubla reprezentare determina dubla înregistrare, respectiv fiecare operatie economica implica cel putin doua elemente patrimoniale, se înregistreaza în cel putin doua conturi;

2) în contabilitate se pot înregistra numai obiecte, procese, fenomene care se pot exprima în bani (valoric).

3) în contabilitate se pot înregistra numai operatii economice care au avut loc efectiv si se poate face dovada înfapturii lor prin documente.

Metoda contabilitatii, la fel ca si metoda oricarei alte stiinte, se foloseste de o serie de procedee sau instrumente metodice care se pot grupa astfel:

- procedee generale;

- procedee metodice comune stiintelor economice;

- procedee metodice specifice contabilitatii.

Cap 1 Necesitatea, notiunea si forma contului

a) Necesitatea contului

În cadrul unitatilor patrimoniale productive si institutiilor publice se efectueaza zilnic numeroase operatii economice care conduc la modificarea patrimoniului si implicit a bilantului. Modificarile determinate de operatiile economice se încadreaza într-unul din cele patru tipuri de modificari bilantiere prezentate.

În practica, au loc zilnic sute si mii de operatiuni; a întocmi câte un bilant dupa fiecare operatiune pentru a urmari modificarea patrimoniului reprezinta o activitate complicata si costisitoare, chiar în conditiile utilizarii calculatorului electronic.

Întrucât operatiile economice desfasurate trebuie înregistrate operativ, într- un timp cât mai scurt de la producerea lor si nefiind posibila întocmirea câte unui bilant dupa fiecare operatiune sau la intervale scurte de timp, a fost necesara conceperea unui alt procedeu al metodei contabilitatii si anume contul.

b) Notiunea de cont

Etimologic, numele de ,,cont“ provine de la cuvântul din limba franceza

,,compte“ interpretat în sensul de calcul sau socoteala. Deci contul este un procedeu care permite efectuarea de calcule în legatura cu un anumit element patrimonial. Însasi denumirea de ,,contabilitate“ provine de la ,,cont“, procedeu utilizat pentru înregistrarea operatiilor economice cu mult timp înainte de aparitia bilantului. Pe masura ce s-au înmultit conturile utilizate în practica, data fiind amplificarea si diversificarea activitatilor economice, a aparut bilantul ca instrument de sistematizare si generalizare a informatiilor din conturi.

Contul este un procedeu metodic al contabilitatii, care permite urmarirea operativa a existentei si miscarii elementelor patrimoniale.