Corporațiile - promotori și beneficiari ai globalizării

În ultimele două decenii, am fost martorii celei mai rapide şi mai cuprinzătoare transformări instituţionale din istoria omenirii. Este o transformare conştientă şi intenţionată în căutarea unei noi ordini economice mondiale, în care întreprinderea nu are naţionalitate şi nu cunoaşte graniţe.

Unul dintre cei mai respectaţi şi consecvenţi vizionari ai noii ordini economice mondiale, Akio Morita, fondatorul şi preşedintele corporaţiei Sony, preciza că din punctul său de vedere este timpul ca toate interesele locale, inclusiv culturile locale şi alte simboluri ale identităţii locale să facă loc binelui mai mare pe care sistemul pieţei libere îl face posibil.

În numărul din 15 iulie 1991 al Buletinului Informativ oficial al Fondului Monetar Internaţional (FMI) se propuneau 3 principii:

-companiile străine ar trebui să aibă libertate completă de alegere în privinţa participării lor pe o piaţă locală prin import de mărfuri, sau prin construirea unei instalaţii locale de producţie;

-firmele străine ar trebui să fie conduse de aceleaşi legi şi să beneficieze într-o ţară de aceleaşi drepturi ca şi întreprinderile locale;

-firmelor străine ar trebui să li se permită să întreprindă orice activitate într-un stat, în măsura în care legea permite aceeaşi activitate întreprinderilor locale.

Carla Hills susţinea că doreşte „ca, corporaţiile să poată să facă investiţii în străinătate fără să li se ceară să se asocieze cu un partener local sau să exporte un anumit procent din producţia lor, să folosească piese de schimb locale sau să se conformeze oricărei altei restricţii”, idee ce a fost susţinută în cercurile corporatiste.

Există o tensiune continuă între punctul de vedere multinaţional şi cel transnaţional al corporaţiei mondiale. O corporaţie multinaţională îşi asumă multe identităţi naţionale, menţinănd facilităţi de producţie şi vânzare relativ autonome în anumite ţări, împământenindu-se pe plan local şi prezentându-se pe sine în fiecare localitate ca un bun cetăţean. Operaţiunile sale globalizate sunt legate una de alta, dar sunt profund integrate în economiile individuale locale în cadrul cărora operează şi, într-o oarecare măsură, ele funcţionează ca cetăţeni locali.

Cu toate că o corporaţie transnaţională poate să ceară cetăţenia locală când această postură convine scopului său, angajamentele locale sunt temporare şi ea încearcă în mod activ să elimine consideraţiile legate de naţionalitate, în efortul său de a maximiza economiile pe care aprovizionarea mondială le face posibile. Chiar dacă forţa financiară, tehnologică şi inovaţională a corporaţiilor transnaţionale privite individual şi ca grup specific în rândul agenţilor economici este deosebit de ridicată, ele nu deţin toate sursele avantajului competitiv; fiecare dintre ele deţin inovaţii aplicabile şi în alte domeni decât cele în care îşi desfăşoară activitatea, iar accesul la noi pieţe şi clienţi reprezintă ţinte mereu reînnoite. Sunt motive pentru care dincolo de competiţia care stă la baza relaţiilor reciproce, ele realizează şi numeroase alianţe strategice, dintre care nu pot fi omise achiziţiile şi fuziunile internaţionale (transfrontaliere). Ele cunosc o deosebită vigoare – atât ca număr dar mai ales ca resurse economice angrenate – pe fundalul tendinţelor globale de liberalizare comercială, financiară şi investiţională, ca factori de fortificare ai mediului concurenţial, consolidând poziţiile corporaţiilor transnaţionale în economia mondială.

Încă de la apariţie corporaţiile transnaţionale şi-au desfăşurat activitatea în mai multe spaţii sau locaţii: cel al societăţii mamă, cel al filialelor şi cel în care se desfăşoară relaţiile dintre filiale şi dintre acestea şi alţi cooperanţi.