Costuri și beneficii ale aderării la o zonă monetară optimă

Zona monetra optima reprezinta un spatiu economic care poate urma aceeasi politica monetara: tarile respectiverenunta la politica monetara proprie, la folosirea instrumentelor de politica monetara, in special la instrumental curs valutar, in favoarea unei politici monetrare si de curs comune.

Robert Mundell afirma ca:o zona monetara optima nu poate preveni simultan manifestarea somajului si inflatiei in mod simultan intre tarile member.

Costuri ale aderarii la o zona monetara optima:

Daca se renunta la folosirea cursului valutar in situatiile in care acest instrument ar putea contribui la depasirea anumitor socuri, in special cele externe: cresterea brusca a pretului energiei sau materiilor prime importate; sporirea brusca a preturilor in interior, scaderea competitivitatii externe, recesiune, somaj, dezechilibru extern etc. Daca tara respective promoveaza o politica monetara independenta , poate apela la instrmentul curs valutar-deprecierea monedei ar putea eventual absorbi partial somajul prin efectul stimulator asupra expoturilor, iar aprecirea monedei ar putea temera importurile. Disparitia instrumentului curs valutar oblige tara respectiva sa recurga la alte politici macroeconomice, pentru a mentine competitivitatea , a restabili echilibrul extern si a mentine locurile de munca sau a absorbo excedentul de forta de munca.

Argumente contra aderarii la o zona monetara optima date de Robert Mundell:

- Cand tara doreste o rata a inflatiei diferita de ce a zonei monetare;

- Cand tara doreste sa utilizeze cursul de schimb ca un instrument al politicii de ocupare pentru a scadea sau a creste salariile;

- Cand tara doreste sa utilizeze cursul de schimb ca un instrument pentru captare din salariile din alte tari;

- Cand o tara de dimensiuni mari nu doreste ca o tara cu care nu se afla in relatii de prietenie sa beneficieze de pe urma avantajelor marimii economiei zonei monetaresau daca se teme ca acceptarea altei monede ar ingreuna politica macroeconomica;

- Cand tara doreste sa foloseasca expansiunea banilor sau rata inflatiei pentru a finanta cheltuielile guvernamentale;

- Cand o tara nu doreste sa utilizeze propria moneda ca mjjloc international de plata: aceasta se aplica de regula tarilor mari;

- Cand guvernul tarii vrea sa utilizeze suveranitatea ca o sursa de finantare ascunsa sau extrabugetara pentru folosinta personala a unor membri ai unei echipe dictatoriale corupte sau a unui guvern democratic naiv;

- Deoarece un regim al cursului de schimb fix poate intra in conflict cu politicile promovate de banca centrala, care are un amandat constitutional de a garanta stabilitatea preturilor;

- Deoarece integrarea monetara, cu sau mai multe tari, ar inlatura o dimensiune a suveranitatii nationale, care este un simbol vital al independentei nationale;

- Datorita faptului ca o tara vrea sa optimizeze valoarea monetara potrivita pentru veniturile sale pe locuitor;

- Deoarece tara vrea sa-si mentina independenta monetara, in cursul folosirii expansiunii monetare sau a ratei inflatiei, in conditiile desfasurarii unui razboi;

- Deoarece o tara vrea sa-si protejeze secretul statisticilor asle, ca in cazul optiunii Uniunii Sovietice de a fi in afara Fondului Monetar European;

- Deoarece nu exista un conducator poltic si economic capabil sa mentina un regim al cursului de schimb fix in echilibru;

- Deoarece autoritatile nu pot obtine echilibrul bugeta5r sin u poate stabili increderea in permanenta acestiu echilibru sau in viabilitatea cursului de schimb;

- Deoarece partenerii in cadrul zonelor monetare sunt instabili politic si predispusi invaziei de catre tari agresoare;

- Deoarece tarile partenere sunt mai sarace si se vor astepta la ajutor, la egalizarea platilor sau, dimpotriva, la cheltuieli de mari proportii;

- Deoarece o tara nu accepta gradul de integrare propus da intelegerea ZMO, cum ar fi standardele commune, imigrarea, munca si legislatie tarifara.

Alte costuri ale aderarii la o ZMO:

- Pierderea controlului asupra politicii monetare, ceea ce impiedica stabilizarea activitatii economice pe parcursul ciclului de afaceri: cu cat socurile manifestate sunt mai asimetrice, costul renuntarii la politica monetara va fi mai ridicat (FMI,2001). Si in situatia in care socurile sunt simetrice, sunt necesare masuri diferite de politica monetara, masuri in care salariile si preturile sunt fixe.

- McKinon da un exemplu: In anii 70, doua tari , A si B

B-genereaza un mediu inflationist foarte stabil;

A-manifesta ocazional socuri care afecteaza cererea si oferta.

Prin stabilirea unei rate de schimb fixe in relatiile dintre aceste doua tari, tara A va beneficia de stabilitatea preturilor la bunurile tranzactionabile impusa de mediul monetary stabil al tarii B. Daca se mentin rate de schimb flexibile, tara A va fi in situatia de instabilitate monetara atat ca urmare a fluctuatiei preturilor interne, cat si a preturilor la bunurile tranzactionabile, astfel apar costuri mai mari si beneficii mai mici.

- Aderand la o zona monetara din care fac parte si tari care cunosc ca exactitate costul inflatiei ridicate si variabile, tarile cu performante mai slabe in acest domeniu vor castiga credibilitate. Daca gradul deschiderii pe relatia comerciala si financiara si corelatia nivelului venitului sunt satisfacute, este de asteptat ca avantajele crearii unei zone monetare commune sa fie inseminate.