Costurile, prețurile și profitabilitatea

1.Costurile unei întreprinderi

În procesul activității sale întreprinderea efectuează cheltuieli materiale și bănești pentru reproducția simplă și lărgită a fondurilor fixe și mijloacelor circulante, fabricarea și realizarea produselor, dezvoltarea socială a colectivelor de muncă etc. Cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor întreprinderii o dețin cheltuielile pentru fabricarea producției. Întreprinderea suportă, de asemenea, cheltuieli la realizarea (desfacerea) producției, adică suportă cheltuieli extraproductive sau comerciale (pentru transport, ambalaj, păstrare, reclamă etc.). Cheltuielile de producție și cheltuielile comerciale alcătuiesc costul total sau comercial al producției. Determinarea reală a acestuia la întreprindere este necesară pentru: investigațiile de marketing și adoptarea în baza acestora a deciziei privind începerea procesului de fabricare a unui nou articol (prestării unui nou tip de servicii) cu cheltuieli mai mici; stabilirea gradului de impact al anumitelor articole de cheltuieli asupra costului producției (lucrărilor, serviciilor); formarea prețurilor; calcularea corectă a rezultatelor financiare ale activității, iar respectiv și a impozitului pe venit.

Costul producției (lucrărilor, serviciilor) este astfel estimarea valorică a resurselor naturale, materiale, termoenergetice, fondurilor fixe, resurselor de muncă și a altor resurse utilizate în procesul de fabricare și realizare a produselor (lucrărilor, serviciilor). Cheltuielile ce formează costul producției (lucrărilor, serviciilor) se grupează conform conținutului lor economic în următoarele elemente:

- cheltuieli materiale (minus deșeurile restituibile), cota acestora în suma totală a cheltuielilor constituie 60-90%; doar în ramurile industriei extractive cota lor e mai mică;

- cheltuielile pentru reatribuția muncii personalului principal de producție al întreprinderii, inclusiv primele pentru rezultatele de producție;

- cheltuielile pentru necesitățile sociale sunt defalcările în fondurile sociale extrabugetare (de pensii, asigurări sociale, angajare a forței de muncă, de asigurare medicală obligatorie);

- amortizarea fondurilor fixe - uzura fondurilor fixe de producție, egală cu suma defalcărilor de amortizare. Tot aici intră și amortizarea accelerată a fondurilor fixe, precum și indexarea lor;

- alte cheltuieli sunt impozitele, defalcările în fondurile extrabugetare speciale, plățile pentru degajările maximal admisibile (degajarea substanțelor poluante), asigurarea obligatorie a bunurilor întreprinderii etc.

Cheltuielile incluse în costul de producție pot fi clasificate după diferite criterii. În funcție de modul de includere în costul de producție ele pot fi cheltuieli directe și indirecte.

Cheltuielile directe sunt cheltuielile proprii unui produs și pot fi nemijlocit incluse în costul lui de producție. Cheltuielile care sunt proprii mai multor tipuri de produse sunt numite cheltuieli indirecte (cheltuelile de secție, administrative și altele). Ele se repartizează pe diferite tipuri de produse prin diferite metode, de exemplu, proporțional cu salariile directe calculate pentru fabricarea fiecărui tip de producție.

La stabilirea costului a unor anumite tipuri de producție (lucrări, servicii) se folosește gruparea cheltuielilor la unitatea de produs pe articole de calcul, necesară în procesul de formare a prețurilor la diverse tipuri de articole. În calitate de grupare-tip se folosește următorul nomenclator al articolelor de calculație: 1. Materia primă și materialele. 2. Semifabricatele, piesele de completare procurate, serviciile întreprinderilor cooperatiste. 3. Deșeurile restituibile (se scad). 4. Combustibilul și energia în scopuri tehnologice. 5. Salariul de bază al muncitorilor din cadrul producției. 6. Salariul suplimentar al muncitorilor din cadrul producției. 7. Defalcările pentru asigurarea socială. 8. Cheltuielile pentru pregătirea și însușirea producției. 9. Uzura instrumentelor și accesoriilor cu destinație specială și alte cheltuieli sociale. 10. Cheltuielile pentru întreținerea și exploatarea utilajului. 11. Cheltuielile comune ale secției. 12. Cheluielie generale ale întreprinderii. 13. Pierderile în urma rebutului. 14. Alte cheltuieli de producție. 15. Cheltuieli care nu sunt legate de producție.

Una dintre condițiile principale pentru sporirea gradului de eficiență a activității întreprinderii este reducerea costului producției (lucrărilor, serviciilor). Factorii ce asigură reducerea prețului de cost sunt: aplicarea tehnologiilor avansate, economisirea materiei prime, combustibilului, energiei electrice, creșterea productivității muncii, reducerea pierderilor în urma rebuturilor și staționărilor, îmbunătățirea utilizării fondurilor fixe de producție, reducerea cheltuielilor de desfacere a producției, reglementarea cheltuielilor pentru întreținerea aparatului administrativ, modificarea structurii programului de producție ca rezultat al realizărilor de asortiment etc.