Creativitate și Inovare

Rezumat

Inovarea industrială se defineşte ca fiind transferul unei idei noi sau a unui nou concept până la stadiul final al unui nou produs acceptat de piaţă.

Creativitatea reprezintă capacitatea de identifica legături noi între elementele aparent fără legătură între ele, ca fiind punctul de plecare a inovării.

Inovarea industrială este influenţată de factori care favorizează activitatea de inovare şi de factori care frânează această activitate.

Tipurile de inovare industrială se clasifică în funcţie de obiectul inovării (de produs, de proces), după gradul de intensitate tehnologică (de ameliorare, de adaptare, de ruptură) şi după impactul asupra industriei şi după gradul de influenţare a pieţei (de fond,nişe comerciale,curentă, revoluţionară).

Generarea de idei noi este favorizată de o serie de tehnici şi metode de stimulare a creativităţii(metode intuitive, analitice, de lucru, asociative sau deductive, metode fundamentale de creaţie).

Un rol important în inovarea industrială îl joacă cercetarea dezvoltarea.

Cercetarea poate fi fundamentală, aplicativă şi de dezvoltare. Activitatea de R&D este influenţată de numeroşi factori interni şi externi, care o pot favoriza sau frâna.

Operaţia de lansare a unui produs nou decurge în trei faze: identificarea oportunităţilor de a realiza ceva nou, realizarea noului şi transpunerea în practică.

Prognoza se defineşte ca fiind evaluarea probabilă a evoluţiei calitative şi cantitative a unui domeniu într-un interval de timp şi stabilirea evoluţiilor şi stărilor posibile ale domeniului, cu scopul de a face faţă schimbărilor existente şi a celor previzibile, de a aprecia consecinţele de viitor ale deciziilor luate în prezent.

Prognoza poate fi tehnologică, economică şi socială.

Tehnicile de prognoză pot fi cantitative (tehnici de regresie, metode de prognoză prin filtraj adaptiv) şi calitative (metoda curbelor logistice, spaţiul transferurilor de tehnologie, metoda scenariilor).

1 Cauzele care determină inovarea la nivelul întreprinderii

Presiunea concurenţială obligă întreprinderile să caute permanent soluţiile care le permit o poziţie cât mai bună pe piaţă, politică ce constituie condiţia esenţială de existenţă a întreprinderii.

Dintre factorii principali, care determină o întreprindere, la un moment dat, să-şi diversifice producţia şi mai ales să promoveze noul, se pot evidenţia:

a) nevoia imperativă de a dezvolta sau măcar păstra poziţia ocupată de întreprindere pe piaţă; este factorul cel mai important. Practic toate întreprinderile se preocupă de păstrarea poziţiei ocupate şi lărgirea segmentului deţinut din piaţă.

b) cererea pieţii de a-şi diversifica producţia. Majoritatea întreprinderilor se preocupă de diversificarea în domeniul pe care îl stăpânesc şi doar arareori este vorba de o schimbare a profilului. În general, întreprinderile par mai tentate să-şi diversifice produsele decât să-şi diversifice tehnologiile de realizare a produselor. Cel mai adesea se apelează la forţele interne pentru o diversificare a produselor şi la achiziţii externe în rest, mai ales atunci când este vorba de o schimbarea a profilului întreprinderii.

c) obligativitatea de a se alinia la normative impuse de Guvern, legislaţie, cerinţe sociale. Normele cel mai frecvent modificate în ultimii ani sunt cele referitoare la protecţia mediului. Pe planul produselor oferite pe piaţă, normele de protecţie a mediului nu afectează toate ramurile industrial. Cele mai afectate sunt cele ale industriei chimice şi farmaceutice şi a automobilului. În cazul altor ramuri, cele care sunt puternic afectate de normele stricte de protecţie a mediului sunt mai ales tehnologiile (şi nu produsele). Mai apar restricţii determinate de standardizare sau, mai frecvent, de noile măsuri de protecţie a consumatorului, care merg mult mai departe decât la stabilirea mai strictă a unor termene de garanţie.

d) nevoia de a face faţă unei scăderi a ofertei sau scumpiri a materiilor prime. Este vorba de scumpirea energiei, care a obligat întreprinderea să îşi schimbe, atât tehnologiile, cât să îşi reproiecteze produsele.

e) recesiunea pe care o cunosc economiile ţărilor dezvoltate pe parcursul ultimilor ani a determinat întreprinderile să fie reticente în a se lansa în investiţii mari pe termen lung (aşa cum presupun schimbările de tehnologie). Ele au preferat, cel mai adesea, inovaţiile care s-au materializat repede în produse îmbunătăţite şi în modificări „din mers” ale proceselor tehnologice existente.