Creditarea Bancară a Agenților Economici

Introducere

În general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata în întregime cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie, investitii, comerciala etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfunctionalitatii în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere însemnata în totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar când activul circulant din bilant nu poate fi acoperit integral din încasari si din fondul de rulment. Se poate afirma ca în cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie detine primul loc. Orice agent economic detine active circulante importante determinate în primul rând de activitatea de productie si în al doilea rând, de creantele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finantare trebuie sa fie suficiente pentru a face fata nevoilor de acoperire a activului circulant.

În tara noastra, fondul de rulment are în general un volum mai mare decât în tarile cu o economie dezvoltata, ca urmare a vitezei mai mici de rotatie a mijloacelor circulante în general si a ciclului de fabricatie mai lung. De aceea, având în vedere si faptul ca mijloacele proprii de finantare sunt limitate, putem afirma ca la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adaugam la cauzele de mai sus si stocurile mai mari de produse finite care nu se vând si încasarilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat. Necesarul total de fonduri si deci de credite este determinat si de modul de gestionare al agentului economic. Daca printr-o gestionare eficienta a fondurilor se poate asigura rotatia stocurilor, recuperarea mai rapida a creantelor nemobilizate, obtinerea prelungirii creditului furnizorilor, cresterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agentilor economici.

1. Principiile activitatii de creditare

Exista o interdependenta între credit si situatia financiara a agentilor economici. În primul rând, situatia creditelor reflecta starea financiara a oricarui întreprinzator angajat în relatia de creditare. În al doilea rând, o buna sustinere financiara va genera conditii favorabile pentru obtinerea de noi credite.

Bancile comerciale acorda credite agentilor economici pentru finantarea activelor circulante, acoperirea unor nevoi temporare determinate de specificul activitatii sau de unele disfunctionalitati temporare, pentru completarea resurselor de finantare a investitiilor etc.

Creditarea reprezinta componenta cea mai importanta a operatiunilor de plasament ale bancilor, atât din punct de vedere al volumului de activitate, cât si al participarii la realizarea profitului bancar.

În întreaga activitate de creditare, bancile trebuie sa respecte prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancara, Legii nr. 101/1998 privind statutul Bancii Nationale a României, normele, regulamentele si reglementarile emise de B.N.R. pe aceasta linie, precum si propriile norme si proceduri de lucru.

Activitatea de acordare a creditelor se bazeaza pe urmatoarele principii generale:

A. Prudenta bancara presupune ca bancile sa urmareasca acordarea de credite solicitantilor care dau dovada de credibilitate pentru rambursarea creditelor la scadenta, solicitând garantarea creditelor în conditiile stabilite prin normele lor de creditare, conform Legii bancare nr. 58/1998, art. 44 si 45. Toate operatiunile de creditare si în legatura cu constituirea garantiei vor trebui consemnate în documentele contractuale, din care sa rezulte fara echivoc toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii;

B. Principiul planificarii creditelor afirma necesitatea estimarii, cuantificarii cerintelor si potentialului de creditare ale bancii, sub forma unor situatii bilantiere care cuprind resursele totale de creditare (disponibilitati si depozite, valori mobiliare, refinantari etc.) si plasamentele (credite, plasamente interbancare, rezerva minima obligatorie etc.);

Activitatea de planificare bancara a plasamentelor se coreleaza cu stabilirea necesarului de credite de catre clientii bancii în functie de necesitati. Aceasta activitate presupune o limitare a creditelor în cadrul unor plafoane stabilite si controlate de catre unitatile bancare.

C. Un alt principiu care trebuie respectat este acela ca împrumuturile si scrisorile de garantie solicitate bancii, indiferent de suma, durata de rambursare, respective valabilitate, se acorda numai pentru destinatia stabilita prin contracte. Nerespectarea acestei conditii da dreptul bancii sa rezilieze contractul de credit si sa retraga împrumutul.

D. Principiul garantarii creditelor asigura bancile în ceea ce priveste rambursarea la scadenta a ratelor din credit si achitarea dobânzilor aferente. În relatiile cu debitorii, bancile sunt expuse unor riscuri, care în mod firesc impun luarea unor masuri pentru garantarea creantei. De regula, garantarea creditelor se face pe baza bunurilor mobile si imobile ale debitorului.

Trebuie retinut faptul ca bancile pot acorda credite nu numai daca garantiile constituite pot fi valorificate, ci trebuie sa se tina seama si de posibilitatile reale de rambursare a creditelor pe seama lichiditatilor generate de activitatea economica. Garantiile constitui doar o sursa secundara, de protectie a creditorului în cazul unor împrejurari neprevazute.